Papa Leon al XIV-lea Răstoarnă Valorile în Liturghia de Crăciun, Oare Ce Ne Așteaptă?
Într-un cadru plin de agitație, la Bazilica Sfântul Petru, Suveranul Pontif nu a ezitat să aducă în discuție problemele vremurilor noastre, o primă liturghie de Crăciun care s-a vrut a fi, culmea, mai mult decât o simplă celebrare; el a transmis, vezi bine, un mesaj, dar, cu nuanțe de scepticism, aș putea spune, un mesaj de… speranță și compasiune, dar oare câte lucruri sunt serioase în viață? Căci unde este loc pentru om, nu-i așa, pai e și loc pentru Dumnezeu, zice el, dar cât de real poate fi acest lucru?
Mai mult decât atât, Papa a avut “curajul” să critice economia asta, cum să spun, deranjată care aruncă oamenii la gunoi, ca pe niște mărfuri, nicidecum ființe umane valoroase. Se pare că a îndemnat, într-un mod vag, credincioșii să transforme bucuria Crăciunului, dar cu adevărat, într-o misiune de pace și speranță, o caritate, sau poate doar o poveste frumoasă spusă în seara de ajun? Cine știe, E o întrebare de meditat; oare va schimba cuvintele lui soarta acestei economii stricate?
Papa Leon al XIV-lea a declarat, în stilul său caracteristic, că economia asta distorsionată, da, asta, ne face să tratăm oamenii ca pe niște statistici, niște simple mărfuri, în timp ce Dumnezeu, cumva, devine că noi, încercând să ne amintească despre demnitatea fiecărei ființe umane. Pe de altă parte, umanitatea se zbate să devină „zeitate” și să domine, iar Dumnezeu alegând, paradoxal, să devină om pentru, se pare, a ne elibera de orice formă de sclavie. Și aici ne întrebăm, va fi această iubire suficientă pentru a schimba istoria noastră? A, și mai e ceva, se pare că este o sărbătoare a credinței, dar oare credința mai există?
Se pare că Papa le propune credincioșilor să se gândească la darul Fiului, dar e bine să ne întrebăm și dacă acest dar se mai realizează cu adevărat în zilele noastre, unde caritatea pare a fi un cuvânt gol, o formulă arhaică, care nu răspunde preocupărilor noastre actuale. Este toate acestea doar o sărbătoare a speranței, sau o simplă iluzie a unei lumi aflata în continuă căutare de răspunsuri? Aici am lăsat loc de gândire.
