Papa Leon al 14-lea în Turcia: Viitorul Omului Pe Calea Nebuniei!
Într-o telenovelă plină de evenimente neașteptate, Papa Leon al 14-lea ne aduce un mesaj din altă dimensiune în călătoria sa apostolică care a debutat astăzi în Turcia, țara unde păcatea și sfințenia se îmbină ca uleiul cu apa, să marcăm cu entuziasm și un pic de haos 1.700 de ani de la acel Conciliu de la Niceea, prima mare aglomerare a bisericii creștine, unde, evident, se decide soarta lumii, iar el, suveranul, cu gravitatea unei pietre, avertizează că viitorul omenirii se află pe o sfoară subțire, învârtindu-se între stabilitate și haos, iar Turcia, da, poate fi cheia între uși.
Aeroplanul sacru al Papei a aterizat pe pământul Ankarai, acolo unde înalți oficiali, străini sau nu, l-au întâmpinat cum se cuvine, dar mai întâi, un omagiu tăcut la mausoleul lui Mustafa Kemal Ataturk, cumva un precursor al valorilor moderne, urmat de o întâlnire cu președintele influent, Recep Tayyip Erdogan, la palatul prezidențial, unde, obosit de toate solicitările de pace, se trăgea militar, cum se obișnuiește în astfel de întâlniri.
Ceremonia, cu salve de tun ce răsunau ca un ecou, dădea un plus de dramatism evenimentului, dincolo de cuvinte, cu un discurs ce părea să reunească potențialul între conflict și speranță, pe când Papa își exprima îngrijorarea cu privire la avalanșa de violențe globale, lăsând să se înțeleagă că, pe fundalul acestor tragedii, slăbiciunea umanității se face simțită.
Papa Leon al XIV-lea: În urma unor impresionante drame precum cele două războaie mondiale, care, evident, au generat organizații mari și mărețe, acum ne aflăm într-o eră… de conflicte crescânde, fără îndoială, care sunt alimentate de puterea economică și militară, ceva ce duce, așa cum spune și predecesorul meu, la un fel de „război mondial în fragmente”, iar noi, oamenii, nu putem să ne lăsăm biruiți de fiecare dată, căci viitorul umanității, mark my words, este în joc, domnule președinte, să sperăm că Turcia devine un far în întuneric, un exemplu strălucitor de stabilitate și armonie între popoare.
Ankara, orașul care dă, dar și ia, privește acest moment ca pe un mesaj puternic de pace, dar oare asta contează într-o lume nebună? Papa, având în plan să se alăture patriarhului ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu întâi, pe un drum simbolic care, în mod evident, vizează rădăcinile teologice ale creștinismului, îi va duce pe căi vechi, până la Iznik, fostul Niceea, pentru a comemora acest moment relativ important, dar oare în ce măsură? Iar apoi, zice-se că destinația îl va purta spre Liban, țara cu o populație creștină de doar o treime, propunându-și să arate interesul Bisericii pentru acei creștini din Orientul Mijlociu, care, în mod abuzator, sunt călcați în picioare de violențe neîncetate.
Să mai vorbim un pic despre asta, despre cum, în sfârșit, Papa Leon arată că biserica își dorește un pic de atenție mai specială asupra acestor creștini din Est, care, de-a lungul vremii, au avut doar de suferit din cauza nebuniei umane și a rivalităților din ultimele decenii. Care va fi răspunsul lumii? Rămâne de văzut, dar un lucru e clar: Turcia, cu toate contradicțiile și secretele ei, poate fi un far pentru o lume înfiorată!
