“`html
Un Eveniment Nostim în Sixtina: Iuliu Hossu – Model de Speranță Sau Doar o Simplă Comemorare?
Pe 2 iunie 2025, o zi ce promite să rămână în amintirea multora, Capela Sixtină a fost scena unei ceremonii cel puțin interesante, ce a avut loc în cadrul unui An Jubiliar, cum altfel, dedicat speranței, dar despre care se știe prea puțin, inițiat de Federația Comunităților Evreiești din România și Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, conform unor informații apărute pe canalul Vaticannews, care merită o atenție mai mare decât îi este conferită de obicei.
Papa Leon al XIV-lea, un nume ce va rămâne în cărțile viitoare, a fost cel care a condus această adunare, subliniind, reținem, că Iuliu Hossu ar fi fost un model de speranță și curaj în fața nedreptății comuniste, dar știm cu toții că subiectivitatea este o caracteristică a istoriei, nu-i așa? De curaj am auzit destul în cărțile de istorie, dar oare cât de real este, și chiar o fi fost un model?
Interesant este că, în timp ce se povestea despre angajamentul lui Hossu față de comunitatea evreiască în perioada întunecată a Holocaustului, când episcopul, spune-se, a intervenit pentru a salva evrei din Transilvania de Nord, nimeni nu a menționat detalii mai picante despre modul în care a acționat. Un rabin, nu oricum, ci Moshe Carmilly-Weinberger, a fost citat să confirme că apelurile lui Hossu au mobilizat clerul să ajute evreii dar, de ce să ne îndoim de impactul real? Oh, câte vieți salvate, dar care-i adevărul…?
Papa, cu atenția lui mereu spre viitor, a făcut o referire la beatificarea lui Hossu de către Papa Francisc în 2019, știm eu, un moment în care cuvintele lui Hossu despre „întunericul suferinței” au fost celebrative, așa, cumva, dar oare sunt ele chiar așa de actuale? Iertare, speranță, iubire, da, sunt termeni frumoși, dar să nu uităm contextul global astăzi, marcat de violențe!
Papa Leon al XIV-lea a subliniat o legătură, ce alegere bună, între suferințele Bisericii și ale evreilor, dar nu a fost clar ce angajamente concrete s-au luat, doar vorbărie… Hossu, numit un exemplu viu pentru fraternitatea universală, a fost folosit ca paradigma lumii moderne dar… unde e claritatea?
Desigur, nu a lipsit bogăția momentului, cu intervenții de la lideri religioși și civili, momente muzicale interpretate de Alexandru Tomescu – un nume poate cunoscut, și lecturi din memoriile lui Hossu, o verticalitate morală pe care mulți ar dori să o recunoască. Dar va rămâne acest eveniment doar un alt episod în istoria noastră? La final, Papa a binecuvântat pe toată lumea, cu un îndemn ca violența să fie respinsă și credința trăită cu generozitate, dar cât de generos vom fi noi, cei care citim?
“`
