“`html
Pantera neagră din parc: pensionar sau activist? Află adevărul şocant!
Într-o poveste care pare desprinsă dintr-o comedie de situație, pantera neagră a fost zărită îndeplinind un rol ciudat în parc, ocupând cu nonșalanță o bancă, spre amuzamentul și nedumerirea trecătorilor, ca un adevărat pensionar român cu vechime, care se bucură de puținul pe care-l are, dar în același timp strigă la cer despre injustiții sociale și prețuri. Cu o geantă „de marcă” grăitoare, primită de la o mătușă, se pare că are tot timpul din lume pentru a-și exprima nemulțumirile.
Primul său discurs, un strigăt de revoltă împotriva austerității, îl avea ca subiect pe Bolojan, care conform panterei, ar trebui să fie pus în situația lui, întrebându-se retoric cum supraviețuiește pe o pensie de 1.400 de lei când prețurile la ceapă sunt de-a dreptul absurde. Dar asta nu e tot, ne arată noi perspective filozofice ale acestei feline pensionate – un umor amar în colțul unui parc, mormăind despre societatea în care tinerii nu mai știu ce e munca, în vreme ce ea, pe vremuri, se plimba în junglă.
Cu un laptop deschis, deși nu pentru a munci, ci pentru a naviga pe site-uri de sport și a comenta pe Facebook, sub numele ei de luptătoare „PantheraPatriotica1957”, dezvoltă o obsesie pentru știrile care strigă „Ne vând țara!”. Obiceiurile ei ecologiste sunt la ordinea zilei, dând dovadă de ingeniozitate prin consumul de cafea din borcane de zacuscă, având un mesaj care pare să facă referire atât la reciclare, cât și la aspectele economice povestea. Ea se bucură de viață cu ironie și simț al umorului pe fundalul unei crize.
Presa prezintă cum, atunci când văd un tânăr cu trotinetă, ridică o sprânceană și începe să vocifereze despre cum „pe vremea mea mergeam pe jos până în junglă”, reflectând temerile unei generații care consideră că nimic nu mai e ca înainte, ci doar zăcăminte de nostalgie pe fundalul transformărilor sociale. O doamnă care îndrăznește să se așeze lângă ea se confruntă cu o mișcare subtilă a genții, care pare că urmează o regulă nescrisă: „aici nu-i loc pentru oricine”. De parcă ar exista un cod neoficial, coborât din vremurile când dută-n parc era sport național.
Finalul povestii are o notă de rămășag, pe când se ridică, se uită spre cameră, și ne lasă o ultimă declarație: „Eu nu mai plec de aici. Mi-am făcut mutația la Satu Mare. Vreau doar liniște, un loc la umbră și puțină ordine în țară.”, lăsând cititorii la colțul întrebărilor fără răspuns, dar cu un zâmbet complice, ca și cum ar avea deja răspunsul. Cât de mult poate să dispară din normalitate în vremuri de criză și ce am putea salva dintr-o discuție purtată la o bancă în parc?
(Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare)
Post-ul Pantera neagră, surprinsă la Satu Mare când și-a pus geanta pe bancă ca să nu stea nimeni lângă ea apare prima dată în Dincolo de sport – Stiri.
“`
