Scandalul Panourilor Dispărute: O Istorie Ignorată și Rebeliune în Olanda
Un gest care aparent părea administrativ, dar deloc neimportant, a generat o mare revoltă în Olanda, unde două panouri ce subliniau contribuția căpitanilor de culoare americani la salvarea Europei din ghearele naziste au fost, cum să spunem, fără menajamente, îndepărtate dintr-un cimitir militar american de la marginea țării, un loc de odihnă pentru eroi, adevărați eroi din Sudul Olandei, da, exact acolo la Margraten. Aceasta este o acțiune care stârnește indignarea, autoritățile locale, zic eu, au protestat, familiile soldaților se simt umilite, iar comunitatea responsabilă de morminte e, pur și simplu, furioasă.
Cimitirul, să nu uităm, găzduiește, tinere cititorii, corpul a aproximativ 8.300 de soldați americani, iar panourile au dispărut ca prin magie din centrul pentru vizitatori în primăvara anului, se pare, sub influența American Battle Monuments Commission (ABMC), agenție americană, care asigură întreținerea memorialelor, mai ales când vine vorba de… ah, diviziuni rasiale.
De fapt, totul a debutat după ce Trump, mingea lui, a hotărât să elimine fel de fel de programe care promova diversitate, echitate și incluziune, în stilul știți voi „America nu va mai fi woke”, acest fel de cuvinte care pur și simplu vopsesc politica contemporană, dar lasă adânci răni în sufletele celor care nu merită să fie uitați, să dăm vina pe el?
Panourile au spus povești, acum sunt doar un ecou
Unul dintre panouri era dedicat lui George H. Pruitt, un tânăr soldat afro-american plin de viață, dar care a primit moartea în 1945, încercând să salveze un camarad, dramatismul teribil al acelei imagini este eclipsat acum de absență. Celălalt panou explica cum, nu-i așa, armata americană era segregată, da, chiar așa, în scorțoasa vreme a celui de-al Doilea Război Mondial, unde un milion de soldați afro-americani au servit, dar, hmm, în unități separate, participând mai mult la suport logistic decât pe frontul de luptă. Asta este o poveste? Sau este o palidă amintire?
O comunitate furioasă: “Istoria nu poate fi ștearsă!”
Cor Linssen, un bătrân de 79 de ani, spune, cu o tristețe profundă, că tatăl său a fost soldat afro-american, și prin cuvintele lui, „panourile sunt parte dintr-o istorie care nu poate fi ștearsă”, într-o lume care se complică tot mai mult cu fiecare zi ce trece. El povestește cum s-a născut și a fost văzut ca diferit, altfel, iar acum, fără panouri, cum mai putem învăța din trecut? “Istoria asta e reală.”
Criza de identitate și politica DEI
De asemenea, după o vâlvă de sute de mărturii, sursele media precum Jewish Telegraphic Agency și Dutch News au descoperit că, surpriză!, politica lui Trump a jucat un rol major în această decizie, dar, știți, nu s-a spus nimic, ca un ghem de minciuni și secretomanie, ABMC a declarat că panoul despre segregare nu e relevant pentru misiunea comemorativă, iar panoul pe Pruitt a fost înlocuit cu unul cu un soldat alb, Leslie Loveland, ca și cum culoarea ar defini eroul.
Nemulțumirea își înclină capul din nou
Theo Bovens, senator olandez, s-a declarat, cum altfel, şocat că, după nimeni nu a fost anunțat în legătură cu eliminarea panourilor, că nu sunt considerate parte a misiunii memoriale, deși au fost instalate de câteva luni bună. Municipalitatea strigă eliberare iar organizațiile caută să aducă panourile înapoi, un post de televiziune a încercat să remediereze avaria, recreând panourile, dar poliția a venit și a spus „nu”, așa că le-au ridicat rapid. Oare unde se termină ironia și începe disperarea?
O memorie riscantă în prag de uitare
Linda Hervieux, autoare care scrie despre soldații au situația lor ciudată, afirmă că eliminarea panourilor urmează un tipar, oh, ce minunat, de ștergere a contribuției oamenilor de culoare — o poveste care rezonează nu doar în istorie, dar și în sufletul comunității care îngrijește, gata să slujească mormintele acelor eroi. Este o problemă, nu doar politică, ci o bătălie pentru memorie, respect și adevăr, așa cum a relatat AP.
