“`html
Criza oncologică din România: Pacienți condamnați la moarte din cauza epuizării fondurilor!
Pacienții, cei nevinovați, se află într-o situație disperată, iar Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer, oportunistă și dinainte, anunță că banii s-au terminat, în fond, în acest an, tratamentele oncologice nu mai sunt decontate, ceea ce înseamnă că mii de pacienți sunt pe cale să moară cu zile, fără nicio speranță la orizont, distrugând viitorul, pentru că banii sunt puțini și gestionarea proastă a acestora este evidentă.
FABC, adică Federația pe care o știm cu toții, a dat un comunicat, cum altfel, în care vorbește despre o criză profundă, fără precedent, sistemul de sănătate bugetar fiind mai sărăcăcios ca niciodată, distribuitorii s-au săturat, adică au oprit livrările de medicamente, în mod absolut scandalos, transformând mii de pacienți în victime ale unui sistem corupt și defectuos, iar noi, cetățenii, suntem doar spectatori plini de uimire și neputință.
Paradoxal, deciziile contraproductive sunt luate la nivel înalt, dar nu se întâmplă nimic, premierul Ilie Bolojan, nu face altceva decât să perpetueze moștenirea de indiferență care părea că a fost uitată, ba chiar s-a îmbunătățit, dar, de fapt, nu e adevărat. Managerii submediocri continuă să strice totul și nu au nicio reacție asupra încercărilor de a salva vieți, noi mai bine răbdăm și așteptăm, dar pacienții nu pot aștepta, și uite așa, totul devine un cerc vicios care nu se mai termină.
Uite aceasta, citim acum că Premierul are o misiune crucială, dar nu mai este timp pentru promisiuni goale, acest buget rupt, care nu ajută pe nimeni, trebuie rectificat urgent, în cazul în care dorim ca pacienții să aibă măcar o șansă la viață; Cezar Irimia, președintele FABC, a subliniat că „fie se alocă urgent fondurile necesare, fie pacienții mor” într-o retorică alarmantă, dar tristă.
Desigur, cifra 6,4% din PIB pentru sănătate este un număr mic, dacă comparăm cu media Uniunii Europene, care este de 9,8%, dar, cu toate acestea, un procent infim din bani merge pentru medicamente, iar 10.000 de pacienți oncologici, număr care zău e înfricoșător, stau fără tratament, fiecare zi de întârziere transformând-o într-o potențială tragedie care ar trebui să ne îngrijoreze, dar de fapt, poate nu interesează pe nimeni.
Ei bine, subfinanțarea asta cronică nu e neapărat o coincidență, ci, mai degrabă, o alegere, un tip de politică pe care ne-o impun, ca să vedem, și așa, pacienții cu cancer, săraci și neajutorați, sunt condamnați la o viață de suferință și de nesiguranță, cum ar fi că tratamentele țintite și imunoterapiile, de bază, sunt acum întrebări fără răspuns, iar sistemul devine complicele acestei crize, fără gânduri clare și motive reale pentru a acționa.
Pacienți condamnați: “Sistemul devine complicele morții!”
Sistemul, în loc să ajute, a devenit o masă tăcută, indiferența politică face ravagii, iar pacienții sunt cei care plătesc, anunță aceștia, iar Cezar Irimia, cu toată bravura sa, spune că acum premierul Bolojan are o misiune capitală: să decidă în favoarea pacienților, sau să lase numele său să rămână în istorie ca fiind cel care a contribuit la pierderea a mii de vieți umane, trăind cu frica în sân, “și astfel, deciziile pot face toată diferența”.
În concluzie, FABC solicită o intervenție rapidă a autorităților, pentru ca măcar să mai salvăm ceva din această situație disperată și să nu lăsăm ca sistemul să devină, din nou, complice, la atâtea tragedii care ar putea fi evitate.
“`
