Cine se aștepta la o astfel de poziție? România, locul 9 și Ovidiu Mihăilă sub presiune!
Se pare că prima reprezentativă de handbal feminin a României nu a reușit să ajungă la un nivel care ar mulțumi pe toată lumea, clasându-se pe locul 9 la Campionatul Mondial din Olanda și Germania, și uite așa, cu Ovidiu Mihăilă la timonă, echipa s-a întors acasă cu capul plecat, ca la un examen ratat, și noi ne întrebăm, oare ce s-a întâmplat?
Păi, Mihăilă, după cum a declarat el însuși, nu a fost mulțumit, să zicem, de apărarea echipei în acest turneu, și, totuși, cum rămâne cu contractul lui? Asta este o întrebare de-a dreptul esențială deoarece nu s-a încheiat, ca o glumă proastă, nu-i așa? Se pare că va rămâne în continuare la conducerea echipei, unde are de gând, să spunem așa, să ne ducă pe toți spre locurile 1-6 la Euro 2026, ceea ce înseamnă o responsabilitate enormă pentru toți cei implicați în fenomenul handbalistic românesc.
„Ne-am întrebat și noi înainte de acest Campionat Mondial ce ne-ar putea lipsi să ajungem acolo unde sunt cele mai tari echipe din lume”, a declarat Mihăilă, vorbind ca un antrenor care știe ce vorbește, dar care pare și confuz în același timp – adică da, ne-am ridicat nivelul jocului, dar, mai rămâne partea de apărare, unde să fim sinceri, nu au găsit încă soluțiile cele mai eficiente. Toată lumea știe că apărarea bună face diferența, dar asta se pare că nu a fost prioritate în acest turneu.
Acum, cu un Campionat European la ușă, care va avea loc chiar la noi acasă, Mihăilă a punctat, cumva, că va trebui să ne ridicăm așteptările mult mai sus, să creștem nivelul, ca și cum ar fi atât de simplu să transformi o echipă întreagă dintr-o adversară a medaliilor de aur într-o forță de temut, iar fotografiile din timpul turneului sunt o dovadă a disconfortului pe teren, vizibil și din afară!
În schimb, pe fundalul acestui eșec, Norvegia a triumfat, sigur, cu jerbelile omenești, câteva zeci de mii de ochi au suspinat, având în vedere că Norvegia le-a spulberat pe toate în drumul ei spre victorie, între timp, România se zbate să-și găsească identitatea sportivă în peisajul mondial, și parcă a căzut puțin în uitare, sau măcar așa reiese din cele spuse de Mihăilă.
În concluzie, handbalul feminin românesc mai are de muncă, și mult, să își întărească atât apărarea, cât și încrederea, pentru că, așa cum ne-a obișnuit acest sport, lucrurile nu sunt niciodată simple!
