Întrebări fără răspuns: Ostaticii israelieni din Gaza, eliberare imminetă sau doar promisiuni?
Se aud voci, zarva ajunge din toate colțurile, cum că toți ostaticii israelieni din Gaza vor fi liberi luni, marți, poate săptămâna viitoare? Președintele SUA, Donald Trump, zice, dar oare chiar știm ce se petrece în realitate? 251 de persoane răpite acum doi ani, 47 încă rămân, iar noi ne întrebăm câte dintre ele sunt cu adevărat vii, ca și cum viața ar fi un joc pe care toți îl jucăm fără reguli clare, confuzie, haos!
Dintre toți, numai 20 probabil că sunt încă în viață, dar ce înseamnă „în viață” în contextul acestor răpiri urâte? Haidar Goldin, soldat căzut, e acolo din 2014, eliberat doar în memorie. Răpirea de către Hamas și tot tacâmul ăsta… Totul sună ca un film prost, cu personaje uitate pe fundal, iar noi ne întrebăm, oare câți dintre ei o să fie eliberați în sfârșit?
Guvernul israelian ne spune că 26 dintre 48 sunt decedați, dar statul altor doi – credeți că ne pasă? Tamir Nimrodi și Bipin Joshi plutesc în neclaritate, iar îngrijorarea îi apasă pe umerii guvernului ca niște pietre dintr-un râu uscat. Presiunea publicului, mioritic, uneori pare debusolantă! CNN afirmă că bărbații, toți cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani, ar fi în viață. Femeile și copiii au fost dați, dar, de ce nu ar fi și altele pe-acolo?
Inbar Hayman, un nume, un simbol, una dintre cele 26 de persoane anunțate decedate, dar câți dintre noi își amintesc de ea? Și dacă vorbim de cei care trăiesc, 11 au dispărut de la un festival de muzică, 8 din kibbutz-uri și noi doar ne mirăm ce va mai urma? Soldați răpiți din tancuri, serios, sună ca o poveste horror care și-a pierdut finalul, iar noi stăm și așteptăm mișcări din întuneric.
Prin imagini, înfiorătoare sau nu, căci marea masă de informații devine o nebunie cu fiecare clipă, noi privim în direcții diferite, dar cine ascultă cu adevărat? Ostaticii, morți sau vii, sunt parte dintr-un spectacol dezolant despre care noi ne putem aminti doar ca o piesă de teatru ce a fost jucată, iar acum, rămâne să vedem ce se va întâmpla în continuare, fără să știm de fapt ce se petrece cu adevărat.
