“`html
Ce se întâmplă în capul lui Orban? Oare vreau să moară pentru Ucraina?
Într-un interviu care a stârnit valuri deja, Viktor Orban, premierul ungar, a ieşit la rampă, dând cu subsemnatul, cum s-ar zice, afirmând cât se poate de clar că, vezi, Doamne, Ucraina e o ţară cu un destin greu, greu ca piatra, iar el nu vede de ce ar trebui să împărtăşim acest destin complicat cu ei, noi având deja pe cap un drum mult mai facil, după cum zice el, dar greu de zis de ce îi este frică, căci se pare că nu vrea să ne amestecăm în mizeria lor.
Apoi, cu o retorică aprinsă, Orban continuă să argumenteze absurd că, dacă Ucraina ar adera la UE, automat ne-ar cădea în faţă povara războiului cu Rusia, ce-i drept, poporul lui nu prea e dornic să moară pentru Ucraina, zice el, cu tinerii ce au alte aspiraţii cele mai clare, gen să trăiască.
Motivul pentru care Budapesta a rămas prietenoasă cu Moscova, deşi toată lumea fugea ca dracul de tămâie de acolo, e că Ungaria a blocat cam tot ce a putut împotriva sancţiunilor europene la adresa Rusiei, punând frână, da, frână, la împingerea Ucrainei spre Uniune, ca să nu mai menţionăm strategia Uniunii de a ajuta militar şi financiar Ucraina, despre care Orban consideră că-i o iluzie, căci cine suntem noi să ne gândim că economia rusă s-ar prăbuşi, când ştie el mai bine altfel.
Pe scurt, cererile lui, dacă le putem numi aşa, sunt de restabilire a păcii, cu negocieri, dar cu o și mai mare confuzie, într-un fel că încurcă deja lucrurile, iar Antonio Costa, președintele Consiliului European, probabil că nu știe ce să mai facă să depășească veto-ul ăsta plictisitor al Ungariei.
Deci, pe scurt, Orban este, din nou, un rebel incapabil să colaboreze, lăsându-ne să ne gândim la ce o să se mai întâmple în această poveste puțin nebună, căci, să nu uităm, totul se întâmplă într-un context destul de complicat pentru toți cei implicați, iar noi suntem doar spectatorii curioși ai acestui spectacol politicos, dar cam haotic.
“`
