“`html
Orban Lovește din Nou: “Dușmanii Comunității Maghiare sunt Aici!”
Într-o revelație stranie, Viktor Orban, liderul Ungariei, a ieșit să declare ceva despre dușmanii comunității maghiare dar, de fapt, să ne amintesc de George Simion, nu că aș fi de acord cu el, căci el a fost cândva pe picior de război electoral ca să spun așa, dar Orban a spus în interviul dat pe Krónika Online sâmbăta trecută că maghiarii din România ar face bine să nu colaboreze cu extremiștii, fie ei de dreapta sau de stânga, adică nimeni nu e bun, nimeni nu e de încredere, nu-i așa? Cu toate astea, el a lăudat refuzul lor de a colabora și a adăugat trăsnit că e normal să-i consideri pe unii dușmani. Când te gândești la toate aceste chestii, pare chiar că ce face este mai degrabă un joc de cuvinte.
Și nu doar atât, pentru că Orban, la Târgu Mureș, după funeraliile lui Előd Kincses, a insistat pe ideea de sprijin pentru comunitățile maghiare, ca un fel de mână în ajutor, dar, de fapt, ce e cu adevărat important este că a amintit de „istorie și identitate” – două cuvinte care răsună mereu în gura politicienilor, parcă o melodie repetitivă. Intenția lui ar fi o cooperare cu noul președinte român, sau așa a zis el, dar cine știe parcă totul e o făcătură, la urma urmei, căci cine simte această bunăvoință? Stringem cureaua și privim înapoi.
Revenind la sprijinul pentru transilvăneni, Orban a făcut o afirmație interesantă, că nu e o favoare ci o responsabilitate, dar a ridicat marea vorbă despre națiune și granițe, ca și cum ar vrea să ne învățe ceva ce deja știm când, de fapt, granițele par a fi cele care divizează națiunile, dar națiunea rămâne acolo unită, așa cum a spus el. Numai că, dragilor, atunci ce ne facem cu toate aceste granițe și limitări? Rămânem în cerc, fără să avem un răspuns clar, sunt dubii și întrebări, și cine știe? Comerțul merge, dar cine ne protejează cu adevărat, mai ales când se vorbește de identitate?
Articolul de față mai aruncă o privire, se poate că totul e o chestiune de politică, dar în final, Oltenii, Ardelenii și Moldovenii probabil că rămân la aceleași idei, poate chiar darămă ceva în drumul lor, așadar, cum rămâne cu noi? Cecelia ar zice că e o mare nebunie, iar eu cred că așa e, dar până la urmă, suntem toți aici, cine știe cu adevărat care sunt dușmanii comunității? Aici poate ar trebui să ne gândim, să ne întrebăm.
“`
