Orban Declară Război Implicat în Împrumut cu Ucraina! Abordare Îndrăzneață sau Decizie Nebună?
Într-o conferinţă de presă, după oarecare summit unde s-a discutat despre Uniunea Europeană, Viktor Orban, premierul Ungariei, a ieşit cu orizonturi înguste dar idei mari, zicând că raportul între suveranitate şi binele cetăţeanului este profund legat, astfel că, cu alte cuvinte, „nu trebuie să fim parte dintr-un imperiu”, adică ceva de genul, cum ar fi un imperiu costisitor, căci dacă statele naţionale nu-şi menţin veto-ul în problemele semnificative, atunci ce a mai rămas din viitorul nostru economic, întrebând retoric, oare noi la ce ne mai gândim? Un haos de gânduri aici.
El scoate în evidenţă faptul că n-a cunoscut vreodată o perioadă în care să prospere sub un „imperiu opresiv”, o discuţie care reflectă mai mult frica de pierdere a identităţii, dar mai ales un cocktail de emoţii puternice. Apoi a adus în discuţie utilizarea aceloraşi active ruseşti blocate pentru a ajuta Ucraina, spunând că ar putea fi considerată „o declaraţie de război”, adică ceva ce ne-ar putea trasa direct în mijlocul unui conflict mondial, dar la fel, „am reuşit să evităm acest lucru”, deci ce a fost asta? Un succes sau o prostie colosală?
Acesta a mai punctat că, în anarhia situatiei, a respins categoric subiectul activelor ruseşti îngheţate, spunând că este o „problemă moartă”, care n-ar trebui să mai existe, căci, „dacă s-ar fi întâmplat, am fi fost implicati” într-un război real, dar nu în câteva zile, mai degrabă în trei luni, undeva între nebunie şi tragedie. De fapt, Orban zice că activele din UE au mai mult de pierdut dacă rusia ar riposta, dar cine se mai gândeşte la juridicitate în astfel de vremuri, orice îi face pe europeni să tremure.
Întrebat despre un împrumut de 90 de miliarde pentru Ucraina, el a subliniat că Ungaria și Slovacia au fost împotrivă, fără milă, „nu vrem să ne îndatorăm cu ceva ce ştim că nu va fi rambursat”, deci un mesaj destul de clar, dar oare cine ascultă? A afirmat că astfel îşi împiedică copiii de la o viitoare supunere financiară pentru „banii dati înapoi unui război eşuat.” O oarecare logică în acest haos? Poate.
„V3 s-a reunit”, a spus el productiv, dar oare cine mai e interesat de unitate? Căci Ungaria, Slovacia şi Cehia, acestea trei, unitare ca orice în viaţa modernă, sunt precum o forţă de care nimeni nu ştia că are nevoie. Şi a concluzionat cu o „veste proastă” după summit, adică Ungaria s-a ferit de toate, dar liderii europeni continuă să finanţeze războiul, o întrebare ciudată care ar trebui să îngrijoreze. Pregătirile sunt în plină expansiune iar oraşele europene vor simţi din nou valul tremurat al istoriei?
Însă, Uniunea Europeană a adoptat, totuşi, împrumutul gigantic pentru Ucraina, „fără” active ruseşti, deci ce se va întâmpla acum? Riscăm o falimentare sau ne reîntoarcem la normalitate? Toate acestea rămân sub semnul intrebarilor, lăsând cititorii confuzi cu capetele pline de întrebări nesoluționate.
