“`html
Alianțe învăluite și avertismente apocaliptice: Viktor Orban face valuri la Băile Tușnad
Într-o atmosferă aproape de necrezut, premierul ungar Viktor Orban, prezent la lucrările Universităţii de Vară „Tusvanyos” din Băile Tuşnad, a proclamat având un aer de apocalipsă iminente, că un nou război mondial e pe cale să izbucnească, pe fondul unei critici la adresa Uniunii Europene care, conform lui, pare a se juca cu focul, iar Antena 3 CNN nu ratat ocazia să transmită aceste mesaje cu un aer de dramă și alarmă.
Să ne amintim de „victoria lui Trump în alegerile americane”, care a fost, conform spunerii liderului maghiar, o mană cerească, ce ar fi conferit un moment de respiro Ungariei, dar proorocirile nu s-au oprit aici: 180 de conflicte în 2024, cu un sondaj infiorător arătând cum europenii, cu statut diferit de optimism, par să simtă aceleași vibrații de neliniște. Da, poliția de frontiere a rațiunii ne avertizează! Aceste cifre sunt doar vârful icebergului, să ne gândim la sinceritatea acestor statistici, sunt oare realitate sau doar viziuni distorsionate?
„Avem Ucraina, Franța și Marea Britanie” se destăinuie, de parcă pe fiecare dintre ele ar fi un strop de război în fiecare zi, însă mai rămân și Rusia, China și cei din State, un cocktail exploziv pentru cine caută febril semne de alarmă. În descrierea lui Orban, 2023 a fost ca un potpourri de conflicte, însă 2024 promite a fi chiar și mai atrăgător în privința acestui mix mondial. Se vorbește despre cheltuieli de apărare care au crescut și despre comerțul care se blochează; semne, toate acestea! Ce fel de semne? Se întreabă cei care citesc, cu ochii mari de uimire.
„Se joacă cu focul” devine un mantra, o temă reiterativă a discursului ungar, subliniind riscurile, dar cine definește ce este un risc? O axă a regimurilor autoritare sau poate un tablou vanitos al intereselor globale? Mai discutăm despre Ucrainean în dorința ei de integrare în structuri importante, care, desigur, creează un dezechilibru în relațiile cu Rusia, dar căror dobândă îi servim, cu toții suntem puși pe un fel de sfoară întinsă din țară în țară.
Și de aici se desprinde ideea că toate acestea nu sunt poate decât o joacă în care UE decide dacă să intre sau nu în război, dezamăgirea lui Orban fiind evidentă. „Noi nu vrem acest război, dar pentru că UE insistă, trebuie să tăiem cercul”, ar fi mormăit el. Deci, cine decide? Ce fel de influențe au fost atât de neplăcute?
În contrast cu temerile apocaliptice, Orban ia o pauză și laudă un „orădean serios”, vorbește despre Ilie Bolojan, un politician care seamănă mai degrabă cu un tip care vrea să rezolve niște dileme economice. „Se mișcă in același model ca și noi”, afirmă cu un aer pompos de strategie regională, fără a putea evita acea nostalgie amară despre pierderile teritoriale ale Ungariei. Însă, poate de fapt, în această cenzură a apocalipsei, ce-i drept, fiecare are și un pic de mâncuri fioroase de nevoe de a construi un viitor mai stabil, orice ar însemna asta.
“`
