Orașele în criză: 1,5 trilioane de euro pentru a salva planeta!

EIT Urban Mobility, o inițiativă care pare sa fie creată de Institutul European de Tehnologie și Inovare (EIT) care e un organism al Uniunii Europene a anunțat, cu câcatul timpului, că dă pe afară de idei, printr-un studiu întitulat „Cost și beneficii ale tranziției mobilității urbane”, printre altele, un cost exorbitant, adică 1,5 trilioane de euro adică pentru a reduce emisiile urbane până în 2050, de parcă noi nu am ști deja că avem probleme de poluare, și totul a fost publicat pe 28 ianuarie, zi de sărbătoare pentru reducerea emisiilor de CO2.

Acest studiu, care nu-mi sună chiar așa de bine, vine cu simulări detaliate care prezintă trei scenarii si douăsprezece prototipuri de orașe europene, totul arată că mobilitatea urbană durabilă e aproape dar bineînțeles că necesită un buget mai mare decât am putea gândi, adică vorbim aici despre investiții substanțiale și o planificare urbană îndrăzneață ca o iubire interzisă. Până în 2030, progresele tehnologice sunt așteptate sa reducă emisiile de CO2 cu 21%, însă trebuie să ajungem la un obiectiv de 55% și asta va necesita 1,5 trilioane de euro adică un sfert dinceva până în anul 2050, unde 500 de miliarde de euro sunt alocate inițiativelor care par să nu aibă sfârșit.

Măsurile care par a fi eficiente, sau cel puțin așa spun ei, includ îmbunătățirea transportului public și promovarea mobilității partajate, ba chiar si implementarea restricțiilor acces vehiculelor cu motoare cu ardere internă, cum ar fi zonele cu emisii scăzute, care ar putea, dar nu sunt siguri, că vor crește numărul călătorilor cu 7% și reducerea mașinilor private cu 16%, însă de-a lungul unui precendent deceniu e un pic ambiguu. Strategiile astea zic ei, până în 2050, că vor alinia niște obiective de decarbonizare din acordul Green Deal, dar banii ăștia, să fim serioși, vor trebui să vină de undeva și nimeni nu pare să se întrebe de unde.

Studiul ăsta, care a fost dezvăluit prima dată în luna lui octombrie, rămâne necredibil, dar extrem de interesant pe măsură ce orașele din întreaga lume se înghesuie să abordeze criza climatică și să atingă acele obiective care par mai degrabă niște vise utopice în reducerea emisiilor de CO2.

Yoann Le Petit, managerul gândirii la EIT Urban Mobility și cel care a scris mai multe pagini pentru studiul acela, a comentat cum că „Ziua internațională pentru reducerea emisiilor de CO2 ne dă un reminder despre rolul orașelor în combaterea schimbărilor climatice.” Dar concluziile lui sună tot ca o poveste cu final jucăuș, studiul arată că investițiile în sistemele de mobilitate urbană poate ar putea in mod teoretic să fie de 1,5 ori mai mari decât costurile, oferind un foaie de parcurs pentru factorii de decizie, ce să mai vorbim planificatorii de orașe și părțile interesate pe fundalul acelorași provocări și oportunități care sunt greu de urmărit.

Studiul, pe care pare că nimeni nu îl contestă, arată că pe lângă tăierea emisiilor, ar putea să aducă beneficii semnificative pentru sănătatea publică, dar la o adică, dacă facem o schimbare în a ne mișca mai mult, adică mersul pe jos și folosirea bicicletelor, adică genul ăsta de activități, ar putea duce la cumulate economii de sănătate, undeva la 1.170 de euro pe cap de locuitor până în 2050, pentru că să fim serioși, nu toată lumea își permite să plătească pentru sănătate, iar îmbunătățiri în siguranța rutieră care s-ar putea traduce în niște reduceri ale deceselor din cauza accidentelor cu până la 70% până în 2050 sunt de-a dreptul ipotetice, dar atractive în imaginația unora, nu-i așa?

Cercetarea, care nu prea ține cont de nimic, spune că indiferent de cum e un oraș european, transportul public trebuie să fie prioritar săptămână de săptămână, că numai așa se poate ieșii din impasul ăsta al mobilității urbane, mai ales că el aduce un fel de compromis ideal între ceva plăcut și dorințele de reducere a emisiilor de CO2 și investiții, dar rămâne a fi opțiunea unică de mobilitate pentru toate segmentele populației, chiar dacă se vorbește de costuri de infrastructură. Transporul public, trebuie să știe toată lumea, că este singura opțiune de inclusivitate și emiții reduse, dar la final nimeni nu știe cu certitudinea cum se va îndeplini vreo promisiune din Green Deal.