Ceasurile din Europa: Oare vor mai fi vreodată normale?
Așadar, precum un fel de magie, în toiul nopții, oficial la ora trei dimineața, ceasurile au fost date înapoi, cu o oră, către ora două, adică așa că duminica trecută, 26 octombrie, a fost plină de o stare de confuzie extraordinară, având 60 de minute în plus, dar oare cine să mai țină evidența, cu câte probleme sunt pe capul nostru, cu timpul care zboară, parcurgând drumul acesta al dezbaterilor nesfârșite
Practic, această mișcare, care s-a repetat de zeci de ani a fost de fapt, o tactică de a adapta programul la orele de lumină de diverse anotimpuri, dar și de a economisi energie, deși, de multe ori, economia era și mai puțin vizibilă decât drumul bun al înghețului, la care nimeni nu se aștepta, dar uite că totuși nu mai știm ce să alegem, să avem sau nu ora de vară-iarna!
UE și analiza timpului: O recursă interminabilă
În acest context, Comisia Europeană zice că va face o analiză nouă asupra impactului schimbării orei, deci, se pare că au nevoie de mai multe studii, deși mulți, mulți se întreabă ce vor face cu atâta informație în timp ce se discută despre complicațiile inutile pe care le aduce această măsură care se vrea a fi o soluție, dar care pare că devine o problemă.
Comisarul european pentru Transporturi, Apostolos Tzitzikostas, care a fost cu vorbe mari în Parlamentul European, a susținut că guvernul spaniol și-a arătat motivația de a schimba ceva, dar oare este vorba doar de cazuri fericite sau se îndreaptă într-o direcție bună?
Ca să fie acceptat un nou regim orar, avem nevoie de acordul a 55% din cele 27 de țări, reprezentând 65% din populație, deci, se pare că aici e vorba de mult mai multe negocieri decât am putea crede. Dar oare nimeni nu – și-i întreabă pe cetățeni ce vor?
Dezbatere din 2019: Doar o amânare?
Pentru a pune un pic de lumină în această chestiune, Parlamentul European a mai discutat în 2019 dar s-a ajuns în punctul zero, nu s-a putut ajunge la un consens, iar acum s-a ajuns la un nou studiu care va evalua propunerile, dar încă sesiunea de negociri pare mai complicată decât un ghicitor în cafea!
De altfel, Apostolos, acesta dorește să sprijine propunerea inițială de a renunța la schimbările orare, dar cum să mai decidiră aceste țări, când nici măcar nu știm ce fus orar ni se potrivește, mai ales în cazul Spaniei, care a adoptat ora germană încă din 1940, din motive politice?
Mai mult, săptămâna trecută, Johan Danielsson, negociatorul din Parlamentul European, a spus că suferințele populației din cauza acestei măsuri nu trebuie să rămână ignorate, deși noi, cetățenii, suntem obosiți de controversele interminabile, și de faptul că economiile de energie par să fie doar un miraj.
În concluzie, întrebarea care se pune este: vor reuși europenii să își găsească drumul către un timp normal, sau ne vom zbate în eternitate prin labirintul schimbărilor ceasornicelor care nu se mai opresc?
