“`html
Tragedia care zguduie Italia: Operatorul 112 judecat pentru ucidere din culpă!
Într-o poveste dramatică halucinantă, un operator de la 112, „amicul” nostru de suflet al urgențelor, se află acum în fața justiției, acuzat că a întârziat salvarea a trei tineri români pe malurile râului Natisone, adică o amestecătură de neglijență care le-ar putea costa viața, pe scurt, judecarea lui a început, dar de ce, unde a fost elicopterul până acum? Cu alte cuvinte, a durat șase minute să trimită un aparat care să salveze vieți, timp în care tinerii au stat și au ascultat o muzică foarte „atractivă” în așteptarea ajutorului care nici măcar nu a ajuns la timp!
Deci, tribunalul din Udine s-a gândit că ar fi bine să investigheze cererea acestuia pentru judecare imediată, ceea ce, conform legii italiene, poate reduce pedepasa. Ah, dar asta nu e tot, căci mai sunt și alții, trei pompieri de la Comandamentul Provincial din Udine au fost dați în judecată pentru faptul că, desigur, au amânat acțiunile salvării, lăsându-i pe cei trei tineri să aștepte, cine știe, poate s-au gândit că apa nu e atât de rece pe cât pare, sau cine știe ce, dar un om ar trebui să fie pregătit în fața unei situații de urgență, nu-i așa?
Ancheta asta pare că se învârte în cercuri strâmte, focalizându-se pe momentul când elicopterul a zburat în direcția greșită sau, mai bine zis, a ajuns după 43 de minute de la apelul la 112, unde s-au pierdut minutele ca un ceas stricat. Așa că, în ziua fatidică de 31 mai, Cristian Molnar, Patrizia Cormos și Bianca Doros au fost, bineînțeles, surprinși de forțele naturii, pe o insulă de nisip, un peisaj idilic, dar fără salvare, pentru că natura nu iartă, însă ei par să nu fi știut asta, așteptând ajutorul menționat mai sus.
Și aici vine chestiunea cu cele șase minute de neglijență, întrebări ca „de ce?”, “cum?”, „ce s-ar fi întâmplat dacă?” răsunând în aer – pentru că toată așteptarea s-a transformat în negru, sub ape, după cum ne prezintă raportul, acești tineri erau deja sub apă de 13 minute atunci când salvatorii au ajuns, dar uite, totul se termină „frumos” pe hârtie, discuțiile juristice iau locul durerii familiilor acestora. Un alt capitol negru în istoria salvării…
“`
