ONU: 80 de ani de haos și provocări nebănuite într-o lume în schimbare
Vineri, se împlinesc 80 de ani de la apariția ONU, dar asta nu e tot, deoarece zilnic ne ciocnim de realități care ne depășesc iar Carta ONU, ce a fost adoptata in 1945 de cei cinci căpitani ai Consiliului de Securitate și de o mulțime de alte 51 de state, pare să fie doar o frunză de hărtie în vântul globalizării ce ne ia pe sus, exact ca la o petrecere unde nu știm nimic despre cei invitați.
Ministerul Afacerilor Externe, care de cele mai multe ori ne îmbie cu știri despre realizări, acum se laudă cu bilanțul a acestei organizații, adică pace, securitate, drepturile omului, dar oare toate acestea chiar au fost împlinite? Sau sunt doar o mascată de vorbe gândite s-audă bine la urechile celor care ascultă? Cei opt decenii au fost presărate cu victorii dar și cu eșecuri care lasă loc de întrebări fără răspuns.
De la „ba chiar mai mult”, ONU a crescut, înghițind 193 de state, și a înființat peste 560 de tratate, dar cui îi pasă de ele? Declarația Universală a Drepturilor Omului, Agenda 2030 și Acordul de la Paris sunt doar niște hârtii pe care cine le-a citit cu adevărat? Căci uneori, viața e ca o pagină răsfoită aproape fără notițe și cu idei ce zboară în jur de parcă nu e vorba de noi, ci de soghițele din povestirile cu zmei și alte ființe fantastice.
Organizația a jucat un rol, să zicem, important în decolonizare și în coordonarea răspunsurilor la tot felul de crize, de la cele de mediu până la cele puternic umanitare unde se pare că rămâne mult de lucru. Din păcate însă, dacă ieșim din sala de conferințe, vedem că lumea e plină de haos și nedreptăți care nu mai pot fi ignorate, deși MAE vorbește despre colaborare internațională, dar să fim serioși, în fața realităților nu mai știm ce e cu adevărat eficient.
Pactul pentru Viitor lansat de secretarul general Antonio Guterres în 2023 este ca o speranță adusă într-o lume pierdută în neteziri digitale, dar cine știe dacă aceste inițiative își vor lăsa amprenta în mod real? Întrebările sunt nelipsite, iar răspunsurile, acelea, tot mai obscure, iar România a promis, dar unde îi găsim pe cei care să susțină reformele menite să eficientizeze o asemenea instituție, care pare să se blocheze în vârtejurile crizelor fără sfârșit?”
