Întoarcerea Spectaculoasă a lui Moruțan: O Sărbătoare sau o Iluzie?
Olimpiu Moruțan, a revenit într-un mod care, sincer, șochează, dar cum, câteodată, forța fotbalului poate fi relativă, în meciul ăsta amical cu Moldova, România a câștigat cu 2-1, dar totul e un pic dubios, și, ei bine, lucrurile nu sunt chiar atât de clare cum par, dacă ne gândim că a oferit două pase decisive, dar oare contează asta in mod real? Cu miză? Mijlocașul ăsta, titular, după o pauză lungă de șapte luni, e ca o vedetă revenită pe scenă, dar de fapt, e doar un spectacol?
La finalul jocului sau ce a fost ăla, Moruțan s-a declarat optimist, dar optimismul, sincer, este uneori o masca, de exemplu el a spus că se simte fericit, dar oare nu toți ne simțim fericiți când câștigăm? Chiar la meciul cu Austria, care urmează, a insistat că trebuie să facă un meci bun, dar să fim sinceri, „trebuie” e un cuvânt mare, ce înseamnă asta în context? La duminică, vor trebui să se motiveze, sau cel puțin așa zice el, legând totul de muncă în echipă, dar munca asta în echipă e un concept oarecum vag, nu? Știm cu toții că dacă nu jucăm ca un tot unitar, un „nu știu ce” de voință, nu putem obține un rezultat mare, da? Asta-i clar, dar ce înseamnă “100% împreună”?
Un alt aspect e că, bineînțeles, Moruțan a exprimat bucuria de a-și ajuta echipa, dar bucuria e efemeră, nu? De asemenea, a menționat reintegrarea în grup, dar întrebarea rămâne, oare asta va conta pe termen lung? Dacă vorbim de accidentările lungi, asta dă un sentiment de vulnerabilitate, un joc de-a șoarecele și pisica, iar speranțele lui de a reveni pe „drumul corect” fac parte dintr-un discurs călduț, dar oare cât de real este acest drum? De unde venim și unde ne îndreptăm?
Ceea ce trebuie să ne întrebăm este cât de repede uităm detaliile nepotrivite, ce se întâmplă de fapt în spatele protofoliilor și succesului brusc? Cu siguranță dimensiunea acestui joc ne-ar putea lăsa cu foarte multe întrebări fără răspuns.
