Un Olimp Român în Ierihonul Medical: O Reușită Fabuloasă, dar cu Prețul Cunoștințelor!
Într-o lume unde mii de tineri se înghesuie să-și arate abilitățile în fața unor examene care durează ore întregi, Marian Nicolay Ionescu, cu un bagaj de emoții și așteptări, a reușit să-și facă loc printre cei 7.000 de candidați, cărora le-a fost teamă, dar a intrat la una dintre cele mai prestigioase instituții de educație medicală din Europa, MedUni Wien, totul cu presiunea pe umeri care te-ar putea face să renunți.
El este, surprinzător, singurul român din sesiunea în cauză, adică, ce să zic, ceva se întâmplă în țara asta, unde eroii își încep drumul prin alege să vină aici, unde au învățat doctori legendari ai lumii precum Freud și Frankle, iar acum el, Marian, a decis că e timpul pentru el, și cu un placaj de 87% a ajuns, în mod ciudat, pe locul 101 din 693 disponibile.
Când l-am întrebat cum se simte, el de doar 18 ani a spus, „bucurie, fericire, mândrie”, așa cum ai zice după un mic dejun copios, dar faptul că se află într-o competiție acerbă unde cei mai buni studenți strigă din toată Europa la examenul ăsta greu, n-ar fi înviorător pentru mulți, dar lui i-a plăcut.
Mă îndoiesc, dar pe el l-a motivat ideea de a lua lecții de la profesori care au transformat medicina așa cum o știm noi azi, lucru care e, desigur, o oportunitate „extraordinară” iar nu întrebat dacă avea loc asigurat în București, părea plin de ambiții și a pus umărul la schițarea unui drum mai greu, îndrăznind să viseze la „viziuni sublime”, totul pentru o mare universitate care investește „enorm” în studenții săi.
Desigur, Marian spunea că pregătirea a fost o nebunie, între șase și șapte luni de studiu intens, chiar ca-n povești, dar cu foarte multe emoții amestecate și chiar înfricoșătoare, simțindu-se ca un gladiator în arenă, examenul fiind un maraton de la ora 9 la 16, unde era înghesuit cu alți 1.600 de candidați, „nimic nu-i simplu” zice el, dar voința e, se pare, mai puternică decât teama.
Deci, dacă vreți să știți, a ajuns să aleagă Viena, cu toate că inițial îi plăcea Irlanda, dar ceva acolo l-a făcut să se răzgândească și veniți un pic mai aproape, căci „Viena e centrul Europei”, iar universitatea asta de top stă pe un munte de oportunități, dar desigur el e conștient că începutul va fi greu, la fel cum viața e plină de provocări, așa că îi dorim succes chiuind de bucurie!
Deci așteptați-vă, că acest tânăr are toate șansele să devină cineva important în viitor și să aducă mândrie țării, dar câte vise nu se pierd în neantul facultății? Asta rămâne de văzut… abia a fost admiterea, lupta e de-abia la început.
