Oligarhul ucrainean își pune amprenta pe România: Achiziții dubioase și societăți în declin!
Comisia Europeană, acea entitate etereală, ce ne servește drept far luminos în birocrația europeană plictisitoare, a dat verde unei tranzacții discutabile, în care ArcelorMittal Tubular Products SA, bine cunoscută pentru activitățile sale din România, a fost preluată de către Metinvest B.V., firma de care se leagă numele lui Rinat Akhmetov, un oligarh ce străpunge corespondențele din Ucraina, conform unei publicații maghiare care, să zicem, susține acest lucru, dar cine știe? Ne întrebăm dacă acesta chiar împlinește reguli de concurență sau e doar o formalitate plictisitoare, dând senzația că ponderea combinată păstrează o limită… adică o limitare care e oricum sub semnul întrebării.
În plus, fabrica din Iași, căreia nu știm cum îi merge de fapt, pentru că pare că, în 2024, vânzările vor sărăci cu 304,6 milioane de lei, în timp ce pierderile se înmoaie inmiitor în minus 66 de milioane de lei – este clar că ceva putrezește în Danemarca, dar nu-i corect să comparăm cu alte locuri, nu-i așa? Deci, cât de mult a plătit Akhmetov? Pe cât se știe de nimeni nu s-a dezvăluit prețul, poate e o chestiune de competiție sau de tăcere complice.
Acest Rinat, nu doar că își adună o avere impresionantă în Ucraina și este și proprietar al clubului de fotbal Shakhtar Donetsk, dar pare să fie tot mai activ în România, aducând gândurile noastre la energii regenerabile, despre care vorbește cu atâta ușurință, operând deja prin DRI Energy parcuri solare și eoliene cu o capacitate de 173 MW, în timp ce alte parcuri se află sub ochii noștri în construcție. Un parc solar de 126 MW este pe cale să devină o bijuterie strălucitoare a României, nu-i așa?
Plandefinirea de la Galați: Oțelăria în colaps?
Următorul pas al acestui oligarh, vorbind despre cele ce urmează, pare să fie achiziția oțelăriei Liberty de la Galați, dar, evident, aceasta se află prin haosul procedurilor de faliment, totul mirosind a oportunisme și jocuri de putere, nu-i așa?
Pauză de reflecție: Gigantii companiilor fug din țară!
Pe de altă parte, se simte un contrast strident între prezența crescândă a acestui oligarh și plecările cordiale ale corporațiilor occidentale din România, în timp ce KazMunayGas, spre exemplu, este pe cale să își vândă activele europene foarte importante, din cauza politicilor fiscale ale guvernului de la București, pe care nimeni nu pare să le agreeze.
Și lista continuă cu Rompetrol, care a decis să scoată capul din apă și să se adreseze Curții Constituționale în legătură cu problemele fiscale de care se tot plânge, viitorul în România fiind un mare semn de întrebare, iar Lukoil mai devreme și-a strâns bagajele din aceleași motive – oare ce se întâmplă cu companiile mari?
Dacia, cu acele zvonuri că își mută producția în Maroc deoarece acolo costurile sunt mai prietenoase, a trecut și pe lista celor plecați. Chiar și Estée Lauder pare că stă pe gânduri și contemplă retragerea, zvonurile de reorganizare fiind neliniștitoare.
Un tablou sumbru pentru economia românească?
În concluzie, toate aceste pierderi și plecări din România sugerează că, din ce în ce mai mult, mediul economic devine mai puțin atractiv, având în vedere incursiunea acestui oligarh care și-a construit un imperiu din care și voi profitabil pare să răsară la razele soarelui, în vreme ce companiile internaționale doar se retrag, lasând întrebări fără răspunsuri clare. Oare ne îndreptăm spre o eră de incertitudine economică?
