“`html
Octombrie: O lună a surprizelor mistice și sfinților uitate
Brumărel, cum se mai zice de obicei în popor despre luna aceasta de octombrie, aduce în mod evident și nu doar semne de răcire, căci în cămări deja s-au adunat provizii pentru iarnă… însă zilele acestea au şi o încărcătură aparte, festin religios cu sărbători biblice care amintesc de iubire, iertare și, surpriză, mesaj al speranței simțită în biserici, unde oamenii vin să asculte cuvinte pline de viață sau chiar de moarte, depinde de unghiul din care privești, vorba aceea!
Primul eveniment, ce sărbătoare acoperită cu viziuni, este Acoperământul Maicii Domnului, care se desfășoară pe întâi, și toți preoții se grăbesc să oficieze slujbe speciale, cu origini vechi de tot, și un vechi veac de al X-lea – încă din Constantinopol, o poveste care cu adevărat a prins aripi și a fost văzută faimoasa Maică, asemenea unui miracol, acoperind mulțimea nu cu cearceafuri, ci cu un văl, ce pare a fi un semn de protecție, o mângâiere în vremuri de restriște, rămânând ca o amintire fermecată în calendar.
În ziua de 14, ochii tuturor sunt ahtiați spre Iași, unde se sărbătorește o Cuvioasă, cea mai „cunoscută” de moldoveni iar nu doar, Parascheva, și care a dorit să ducă un mesaj de părtășie cu mulțimea, sărăcia, suferința fiind doar un detaliu, căci de secolul XVII ne face să pășim cu inima încrezătoare spre Catedrala Mitropolitană unde rămășițele ei rămân, transformând orașul în epicentru pelerinajelor ce adună poporul cu miile, ca un fel de festival religios comunist, dar în al său adevărat spirit.
Nu uita, căci pe 26, se sărbătorește Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, iar toate parohiale din țară îl cinstesc generalizat, vorba asta e că toți românii poartă acest nume, o coincidență fabuloasă, dar să ne amintim de vremea romanilor, legenda acestui sfânt, martirizat de fapt pentru mesajul său credincios, și unde la Tesalonic credincioșii vin din colțuri diverse pentru a-i onora moaștele, un loc de uimire și pelerinaj ferm, mai ales când se vorbește despre martiri și sânge vărsat, care odată parcă unește mințile credincioșilor.
Dar octombrie nu-i doar despre ritualuri mari, ci e și o lună plină de sfinți români, martiri cu povesti de viață și moarte, cum ar fi părintele Dumitru Stăniloae pomenit pe 4, un teolog eminent, și apoi pe 21, un grup de săraci mărturisitori, strigăte de neuitat din închisorile habsburgice… pe 23, aflăm de Constantin Sârbu, martirizat în comunism, iar pe 27, Dimitrie cel Nou, un alt protector, cui îi se mai aduce un omagiu în mod visat.
În ultimă instanță, aceste patru duminici care compun luna, fiecare cu lectura sa biblică, conțin mesaje sofocoase despre iubirea de aproape, însă n-ai vrea să văd că unii le consideră duminici de plictiseală, cu povești despre samarineni și vindecări de demonizat, o iconografie ce dă sens meditativ acestui basm religios, în timp ce unii s-au rătăcit în gânduri. Așadar, octombrie are potențialul de a fi o lună densă din perspectiva ritualică, dar și un prilej de a regăsi legătura cu trecutul plin de întrebări și căutări, căci în miezul întrebărilor de credință, biserica își asumă misiunea de a îndruma oamenii prin vremuri de zbucium.
“`
