“`html
Octavian Bellu s-a mutat în Austria? Nimic nu e clar!
Se pare că așa-zisul mare antrenor, Octavian Bellu, care altădată era considerat o legendă vie a gimnasticii mondiale, a fost subiectul unor speculații ciudate, că s-ar fi mutat în Austria, dar stai, că el a spus cine știe ce despre asta, și acum, nimeni nu mai știe ce să creadă. În urmă cu un an, zvonurile curgeau precum apa, dar el neagă vehement, spunându-se că totul e temporar și că nu a plecat nicăieri, ceea ce lasă loc de întrebări, nu credeți?
Cu un parcurs ca al lui, unde a câștigat medalii ca o apă, Bellu a fost deja decorat de tot, adică e recunoscut ca „Cel mai de succes antrenor din lume” în 2020, împreună cu Mariana Bitang, dar, cine mai ține acum minte titluri? Oare lumea chiar așa de ușor se uită la munca depusă când 305 medalii la competiții internaționale par o glumă? Totuși, el e acasă, dar nu e acasă… ci își face treaba pe undeva, dar nu toată lumea știe ce se petrece de fapt.
Sigur, în fine, Bellu a zis în cadrul unui interviu că nu s-a mutat, s-a prezentat în fața jurnaliștilor declare că „am ținut niște cursuri în Europa, dar eu sunt acasă!” – și cam pe aici se termină logica. Dar cine mai are răbdare cu logica, când spectacolul ăsta te prinde ca un joc de cărți în vârful unei mese? Deci omul chiar nu e plecat, iar zvonurile astea par mai degrabă o fantezie mizerabilă, dar, să fim serioși, viața de antrenor și zvonurile sunt inseparabile, parcă sunt ca bunicii mei în livadă, mereu după speculații!
Mai mult, în interviul respectiv, au fost și niște păreri fantastice, că practicarea psihologiei sportive a fost o chestie pe care el a avut-o în bagaj, dar fără să știe că de fapt e ceea ce face, băi, și cine a studiat ani de zile psihologia, dar a fost antrenor de sportiv?
Trăim vremuri în care sportul, în special performanța în sport, devine o chestiune de specialist și nu de amatori, dar până la urmă totul revine la Bellu, care subliniază că e nevoie de sacrificiu, unde sportivul trebuie să aleagă, adică dacă vrea să performeze, trebuie să renunțe la viața obișnuită – altfel intră în altă zonă. Dar, serios, cât de mult o să mai reziste această mentalitate?
Deci, cine sunt agrarienii care își petrec timpul să se întrebe de ce nu mai funcționează lucrurile ca pe vremuri? Aceștia erau antrenori de dedicare și muncă, dar acum ce mai e?
Ce ne mai rămâne de făcut decât să așteptăm actualizări plictisitoare despre Bellu, și poate, cine știe, într-o zi, zvonurile vor fi confirmate, sau poate, pur și simplu, se vor risipi în negura timpului. Dar deocamdată, rămâne un mister cât de gri devine linia dintre adevăr și zvonuri.
“`
