Oceanele dispar, iar noi ce facem? Guterres trage semnale de alarmă, dar noi suntem ocupați cu… nimic!
În deschiderea celei de-a treia Conferințe ONU despre oceanele ce se organiseaza prin Nisa, Guterres, da, el, a declarat cu niste cuvinte foarte serioase despre cat de grav e pescuitul ilegal și poluarea cu plastic, dar mai important, cum creșterea temperaturilor afecteaza ecosistemele super fragile. Oceanul, zice el, este resursa noastră cea mai vitală, dar noi, nație care avem alte priorități, în loc să-l protejăm, pur și simplu îl distrugem nechibzuit și uite-așa, prăbușirea stocurilor de pește e deja la ordinea zilei, clasic, nu?
Apropo, el a mai menționat ceva despre cum oceanele sunt un tampon împotriva schimbărilor climatice, absorbind vreo 30% din emisiile de CO2, care încălzesc planeta. Dar stai, că pe măsură ce se încălzesc apele, ele, fiind mai calde, distrug ce a mai rămas din ecosistemele marine, iar capacitatea de a absorbi CO2 e pe cale să dispară. Adică, în loc să ne ajute, ne fac să ne întrebăm: suntem noi de partea bună a ecologiei sau suntem doar spectatori, așa, pe canapea?
Un tratat care s-a adoptat în 2023, despre care nimeni nu vorbește prea mult, ar sugera că țările pot înființa parcuri marine în apele internaționale care, by the way, acoperă aproape două treimi din oceanul nostru drag, dar care sunt nereglementate, așa că până acum doar 1% din apele astea, cunoscute ca „mare liberă”, au fost protejate. Serios, cu ce ne ajută asta pe noi, cetățenii de rând? Oare vom ajunge să ne îngrijim mai mult decât ne îngrijim acum?
Macron, președintele Franței, a etalat la conferință cu încântare că 50 de țări au ratificat acest tratat și alte 15 promit, dar, atenție, tratatul va funcționa doar după ce 60 de state își pun semnătura. Grea viață, nu, mai ales când ne uităm la oceanele care se topesc în valuri de plastic și indiferență. Hai să vedem ce petrecere facem în continuare pe fundul mării, căci, ce mai contează…
Rămâne de văzut dacă, acest articol, ne va face măcar să ne întreptăm privirea către oceanele noastre, fie ele și lăsate în voia sorții, după cum ne îndeamnă ONU să ratificăm tratatul pentru protejarea lor… sau poate doar să ne întrebăm: interesul nostru unde este? De fapt, pe cine mai interesează cu adevărat?
