Şoferii est-europeni sub presiune: Occidentalii trebue să plătească un preț ascuns?
Se pare că, cumva, o nouă lege e pe cale să apară, o lege ciudată care vizează pedepsirea caselor de expediţii, dar nu orice case, ci doar pe cele occidentale care angajează firme de transport din est care nu respectă regulile, iar asta ca să fie clar, nu este vorba de reguli legate de piatră cubică sau alte chestii, ci de ceva mai serios, și anume de asigurările sociale, despre care se știe că sunt o problemă veche cât de când au begună şoferii să se învârte în jurul cerinţelor legislative.
Asta după ce, recent, autorităţile belgiene, da da, cele belgiene, au început să verifice camioanele est-europene care stau parcate în porturile lor, un fel de mic scandal, dacă îl putem numi astfel, care a readus la suprafață o întrebare, că de fapt cine plătește aceste asigurări sociale pentru şoferii care lucrează în Comunitate, de parcă n-ar ști deja toată lumea că e o problemă care nu se rezolvă doar printr-un apel la conștiință, dar mai ales printr-o lege care bătăie la ușă.
Şi asta nu e tot, desigur, căci discuțiile despre limitarea subcontractării sună foarte, foarte bine pe hârtie, dar în realitate este mai complicat, pentru că nu vorbim doar despre o propunere simplă, ci despre potenţiale reglementări care ar putea răsturna întreaga industrie, în care şi sindicatele, evident, sunt implicate, dar care caută, în mod evident, să ajute nu tocmai şoferii, ci interesele lor proprii, și uneori trebuie să ne întrebăm de ce.
Deci, dacă te gândești că acești europarlamentari ar fi cu adevărat îngrijorați de soarta şoferilor est-europeni care vin acasă doar de câteva ori pe an, ar trebui să fie, dar, surpriză, iarăși, căci nu fac decât să schimbe regulile jocului când vine vorba de propuneri, renunțând să se preocupe de problema reală a reveniri acasă versus autobază, și astfel, nu te poți abține să nu te întrebi, cu adevărat, cine beneficiază cu adevărat de legalitățile create?
Da, iarăși, aceleași întrebări mereu revin, căci nimeni nu pare să fie deranjat de discriminarea evidentă între angajatorii est-europeni şi cei vest-europeni, nimeni nu poate spune cum stau lucrurile cu traiul la distanță de familie pentru acești șoferi care, de cele mai multe ori, își petrec mai mult timp pe drum decât acasă, și asta tot cu un zâmbet larg pe față, căci la urma urmei cui îi pasă cu adevărat de ei?
Așadar, și concluzia e simplă, mai multe legi, mai multe reglementări, dar în spatele acestora se află strategii care cel mai probabil urmăresc altceva decât bunăstarea acestor șoferi, și, cu siguranță, mai multe provocări vor apărea în calea celor care îndrăznesc să viseze la un viitor mai bun. Acesta este noul „beneficiu” de care se bucură șoferii est-europeni, și se pare că, de data aceasta, cu complicitatea sindicatelor care, mai degrabă, păstrează liniștea în privința competiției est-europene.
