“`html
Obezitatea: problemă de sănătate sau doar o etichetă?
Așadar, există de ceva vreme o adevarată suferință în a recunoaște obezitatea ca o boală de sine stătătoare — mai mult decât un simplu indicator pentru alte probleme de sănătate grave, precum diabetul, bolile de inimă și cum naiba accidentul vascular cerebral sau cancerul, dar totuși, unii cercetători afirmă că nu toți cei care sunt clasificați drept obezi suferă efectiv de probleme de sănătate, ceea ce atrage întrebări asupra tratamentului care ar trebui aplicat, zice un articol din The Economist, dar cine mai știe?
Până acum vreo doi ani, dezbaterile erau oarecum sterile, căci opțiunile de tratament erau mai mult decât limitate — aveai chirurgia bariatrică ori te apucai de dietă și sport, cam tot ce aveai, până când în 2023 apare celebrul Wegovy (na, ai auzit de semaglutidă pentru slăbit?), care oferă o nouă speranță, dar cu asta trebuie să ne întrebăm cine e cu adevărat bolnav și cine nu, adică cine are nevoie ajutor și cine poate să stea confortabil la masa de prânz fără griji, hmm?
În mod coincidental (sau nu), un grup de 56 de medici — a se citi Comisia Lancet, cumva organizată de revista omonimă — a ieșit la rampă cu o propunere: un nou mod de diagnosticare a obezității care separă momentele ce o transformă într-o problemă reală de sănătate, adică când se deformează pe la colțuri și devine patologică, totul cu stil, desigur.
Acum, bineînțeles că fiecare știe ce este un IMC, dar hai să vedem dacă ne descurcăm cu el, pentru că indicele de masă corporală e o măsurare simplă — greutatea împărțită la pătratul înălțimii, dar stai așa, pentru că nu toți cei care au IMC mare chiar au probleme de sănătate — adică, we all know, pixeli, iar sportivii ce sunt bine antrenați pot să pară obezi pe hârtie, cu toate astea, căci IMC-ul nu cuprinde toată povestea grăsimii de corp. Comisia vrea acum să vină cu recomandări care rezolvă situația asta, adică, a se citi cu cap, da?
Deci, să zicem, noua boală definită — pe care au numit-o „obezitate clinică”, din mare mărinimie — va fi diagnosticată folosind două criterii stupide: adăugarea unei măsurători a circumferinței taliei la IMC sau alte metode de scanare pentru a calcula direct câtă grăsime ai, plus faptul că, dacă ești șocați că ai obezitate, va trebui să existe semne concrete de funcționare defectuoasă a organelor sau limitări în viața ta de zi cu zi, cum ar fi spălatul pe dinți, nu-i așa?
Cei 18 indicatori pe care comisia a venit cu ei vizează exact probleme ca dificultăți de respirație, durerile de articulații, dar nu ne scutesc pe noi, cetățenii simpli, de griji căci ne punem într-o zonă intermediară, numită „obezitate preclinică”, ce-i drept, cu risc crescut, dar totuși fără medicamente pentru în curând, cel puțin pentru moment.
Și dacă te întrebi, Francesco Rubino, un stapân pe chirurgie metabolică, spune că a descrie obezitatea ca fiind o boală clinică înseamnă o transformare radicală, adică există niște statistici care sugerează că din milioanele de oameni considerați obezi, doar 20-40% ar putea fi cu adevărat „clinic obezi” și deci necesita un tratament urgent, dar restul… dau din umeri și aplaudă, așadar autoritățile medicale de prin colțuri au îmbrățișat ideile lor, dar totuși, cât de repede se vor schimba părerile publicului despre cine e sau nu periculos rămâne de văzut.
Articolul original, cumva, e disponibil pe site-ul Mediafax.
“`
