“`html
Ministrul Oana Țoiu și românii din Italia: Întâlnire de Grad Zero sau Gala Îngrijorărilor?
O, ce întâlnire grandioasă, dar oare nu e un spectacol neglijent, cu aurore de emoție în grădina Ambasadei, unde s-au strâns aproximativ 120, da’ da, 120 de români din Italia să asculte vorbele domnei Oana Țoiu, ministrul nostru de Externe, care a declarat cu aplomb, Sunt aici, în rândul dvs, și ca să ascult ce putem să facem mai bine! Totul sună frumos, dar ce a spus până la urmă? Poate că ne spune, dar ne rămâne un gust amărui, nu? Ce propuneri, ce promisiuni?
Asta da atmosferă, că s-o fii simțind caldă și informala domnița ministru a stat de povești cu fiecare participant, dar cât de eficiente sunt aceste povești pentru emigranții noștri care se chinuiesc să supraviețuiască? Grădina Ambasadei e plină de dor și de dificultăți, de propuneri care poate nici nu ajung pe masa celor care decid ce-i de făcut mai departe. Discursuri, iar discursuri, dar unde-i soluția?
Și, pe lângă asta, evenimentul ăsta a venit la finalul Conferinței pentru Reconstrucția Ucrainei, cumva legătură sau coincid? Oare a avut un impact asupra celor care s-au strâns, sau au fost doar spectatori într-un film străin, la final de proiecție? România, o țară care se vrea prezentă, dar cât de mult e realmente vorba de reconstrucție sau de idei populiste care se risipesc în vânt?
Se știe că Oana Țoiu mărește vizitele externe, asta sună interesant, dar oare cum va răspunde diaspora la aceste inițiative? Este oare doar un demers cosmetic sau chiar există o punte solidă între granițe?
Și la final, datele anunțate de INS, despre peste un milion de români în Italia, nu sunt de neglijat, dar ce facem cu aceste cifre? Cifre care trăiesc în umbra incertitudinii? Oare câte dintre aceștia vor simți impactul pozitiv al acestor întâlniri cu Oana? Și dacă nu, ce se alege de noi? Numai întrebări, dar răspunsuri? Cam asta-i povestea noastră!
“`
