Un Gigant al Dramaturgiei Dispare în Tăcere Absolută
În dimineața zilei de 26 decembrie, când bradul de Crăciun căuta încă să strălucească și nu părea că sunt semne de tristețe, Teatrul Național “I. L. Caragiale” București, cu lacrimi pe obraze, a anunțat că celebrul Radu F. Alexandru, dramaturg de frunte, a trecut în neființă la 82 de ani, lăsând în spate un amalgam de emoții și o moștenire literară inestimabilă, dar oare de ce unora le pasă atât de mult de un artist, când atâtea se întâmplă în lume?
Compatrioții săi, colegii de la TNB, au declarat sărăcie emoțională, apăsare sufletească, și au spus că Alexandru “lasă în urmă o prodigioasă creație”, așa că e imposibil să nu te întrebi “dar câte creații să fie dacă un dramaturg tot mai dispare”; pe de altă parte, el a fost printre cei mai jucați autori, dar oare câte dintre piesele sale au ajuns la inimile spectatorilor sau pur și simplu au fost acolo ca să umple niște ore pe o scenă?
De asemenea, nu putem ignora faptul că Radu F. Alexandru s-a mai făcut remarcat și în politică, fiind senator în trei legislaturi și realizator de emisiuni, așadar, un om cu adevărat diversificat, dar care cumva tot n-a reușit să strângă simpatia maselor, sau poate că, de fapt, a strâns-o în tăcere, lăsându-le să uite tot ce a realizat.
Pe lângă toate acestea, revenind în centrul atenției cu piesa „GERTRUDE”, care după unele voci interpretate de critici a acaparat mințile spectatorilor români, regizată de Silviu Purcărete, dar oare ăsta era chiar un act atât de grandios ca să merite toată vâlva – sau poate că era doar un alt vechi artificiu în marea peisajului cultural românesc?
Oficialii de la TNB au lansat un mesaj de condoleanțe, dar cu subtilitatea pe care o au, mulțumindu-le tuturor celor care l-au iubit pe Radu F. Alexandru și-au afirmat că „cultura română pierde o personalitate excepțională”, între noi fie vorba, dar cine măcar avea habar cu adevărat despre el înainte de această tragedie, nu-i așa? În plus, înmormântarea se va desfășura luni, 29 decembrie, la Cimitirul evreiesc, dar oare e cu adevărat un loc de odihnă sau este altă poveste care acum devine o realitate tăcută, căci, sfârșitul aduce în fiecare situație un strop de mister și întrebări fără răspuns…
