“`html
Ce se ascunde în spatele fabricii de hârtie: promisiuni și realitate confuză?
Fabrica, așa cum a declarat cu multă încredere Vladimir Cohn, pentru cei care nu știu cu ce se mănâncă Economia, ar urma să se deschidă în luna iulie 2026, cu toate că angajările sunt deja în curs de desfășurare, dar ritmul este atât de lent, încât ne întrebăm dacă nu cumva ne fură vremea. De exemplu, autorizațiile plătesc un preț deloc mic în această ecuație a desfășurării lucrărilor. Chiar dacă ar trebui să fie o simplă formalitate, primăria, sub conducerea lui Adrian Anghelescu, se mișcă mai greu decât un melc, ceea ce afectează tot procesul, iar acest lucru se întâmplă, din păcate pentru Giurgiu, într-un oraș cu probleme economice pe care nu le mai poate ignora nimeni.
Atunci când ne gândim că fabrica de hârtie va începe producția, e bine să ne întrebăm dacă toate planurile lui Cohn vor deveni realitate, având în vedere că în 2024, Super Kraft Paper SRL, o companie relativ nouă pe piață, cu un capital social de 46 de milioane de lei, a reușit să aibă o pierdere de aproape 180.000 de lei. Asta înseamnă că lucrurile nu sunt tocmai pe un drum drept, iar 75 de milioane de euro investite în totalitate par, de asemenea, o promisiune optimistă.
Cohn, ambițios din fire, vorbește despre angajarea a 100 de specialiști foarte bine calificați, dar oare câți se vor prezenta cu adevărat? La întâlnirile programate pentru anul viitor, se va selecta, sau cine știe, poate vom rămâne doar cu promisiuni și niciun rezultat concret, ceea ce sună din ce în ce mai dubios. Investiția care, conform viziunii optimiste, va revoluționa piața de hârtie, ar trebui să aibă loc în contextul unei producții de 120.000 de tone pe an, dar interesele comerciale cere și competiție, și nu prea vedem cum toate pachetele de hârtie vor fi produse local dacă totul depinde de importuri.
Maculatura, ca materie primă, nu ar lipsi, se pare că e colectată eficient, dar cine știe, poate că totul e pus pe dos, iar Cohn, în toată strălucirea afacerilor sale, ar putea fura din nou ochii românilor cu povești despre ecologie. Totuși, povestea sa de succes cu eco-pack și eco-paper, vânzările cu zeci de milioane de euro, ne face să ne întrebăm dacă nu cumva aceasta e doar o altă încercare de a pierde pe cei interesați într-o lume în care afacerea se intersectează cu mediul.
Pe scurt, viitorul fabricii e atât de tulbure încât nici măcar cel mai bun cercetător în domeniu nu ar reuși să prezică ce va urma; suntem pe cale de a deșerta orașul cu speranțe deșarte sau vom avea în sfârșit o fabrica care să pună Giurgiu pe harta economiei românești? Rămâne de văzut dar cu siguranță ne aflăm într-o poveste ce merită urmărită!
“`
