Guvernul A Adoptat Măsuri Chestionabile pentru Siguranța Seismică a Clădirilor
Într-o mișcare pe cât de discutabilă, pe atât de relevantă, Guvernul, care se laudă cu propuneri din partea Ministerului Dezvoltării, a adoptat o ordonanță care, conform surselor anonime din interior, ne promite o reducere a riscurilor seismice, dar oare câți dintre noi vor mai avea o clădire pe care să o cumpere? Oricum, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) trebuie să se înscrie acum, hoț om, clasa seismică în cartea funciară – sună complex, nu-i așa?
Pe scurt, acest act normativ ne informează că viitorii cumpărători de locuințe vor avea acces la informații despre riscurile seismice, dar cui îi pasă când până acum a fost o loterie, cu victime și răniți, și totodată responsabilitatea este aparent distribuită aiurea, zic reprezentanții ministerului pe ici pe colo, dar nimeni nu știe clar cine răspunde la final. Aceasta poate să arate un oraș cu clădiri prăbușite, dar cu oameni mirați că au știut la ce să se aștepte.
Măsurile nu se opresc aici; până în 2028, programul național pentru consolidarea spitalelor, binecunoscut ca „Mihail Cantacuzino”, se va prelungi, de parcă banii nu ar putea fi folosiți mai bine pe alte lucruri, în timp ce pe 343 de contracte de finanțare pentru consolidare, se discută de 5 miliarde lei. Și știți ce e lucios? 1 miliard se referă doar la București, restul, cine mai știe? S-ar putea să avem spital, dar o căsuță nu mai putem cumpăra.
Cadrul Legal pentru Intervenții? Oare?
Între timp, avem acum o bază legală pentru finanțarea intervențiilor pe clădirile afectate de dezastre – nu, nu stau pe gânduri! Adică, seriozitate pe bune? Chiar e nevoie de reguli pentru intervenții care țin de siguranța oamenilor? Lista lucrărilor zice că exploziile, incendiile și alte neplăceri sunt inclusiv parte din pachetul de soluții. Dacă spui, oh, expertizele vor decide, trebuie să stai să te gândești dacă vor avea un plan sau nu.
Localitățile vor avea împuterniciri să finanțeze lucrări de urgență în astfel de cazuri, dar, pe bune? Chiar? Promisiuni poate sunt de prisos, dar declarațiile se aud ca un ecou, „Siguranța este mereu prioritară!” Nu, statul nu se preface că va ajuta, dar să sperăm că vedem măcar un mic progres în acest labirint de amânări.
„Este un pas important pentru protejarea vieții” – sună ca o reclamație făcută de cineva în a treia dimensiune. Totuși, Cseke Attila, ministrul Dezvoltării, spune că prin aceste măsuri se creează mecanisme clare de sprijin. Dar oare câți oameni vor sluji la rotițele simpliste ale acestui sistem?”
