Noua Zeelandă vrea să umple universitățile cu studenți? Cifre uluitoare!
Păi se pare că ministrul Educației, Erica Stanford, a sărit cu declarații bombă, zice că guvernul ar dori o accelerație necontrolată, în contextul în care numărul de studenți internaționali ar putea să atingă un maximum de 7,2 miliarde de dolari neozeelandezi, adică, nici mai mult, nici mai puțin de 4,32 miliarde de dolari americani, până prin 2034, și asta e cu adevărat wow, nu credeți?
Anunțul acesta vine ca un fulger în mijlocul unei furtuni, știți voi, deoarece alte țări, nu orice țări, ci Australia și SUA, se gândesc să taie din studenții străini, iar universitățile din piețele concurente se zbat ca peștii pe uscat pentru a profita de această situație. Așadar, putem să ne întrebăm oare, cum de Dumnezeu se va descurca Noua Zeelandă cu atâta cerere?
Ei bine, pe termen scurt, se pare că Education New Zealand, adică agenția ce își pune toate țelurile la bătaie, își va concentra eforturile pe piețele care ar putea să explodeze în creștere, dar care sunt acelea? Rămâne de văzut!
Și acuma, statisticile sunt aici, din piața educației internaționale, care are o valoare de vreo 3,6 miliarde de dolari neozeelandezi, acum se vrea o creștere fabuloasă de la 83.700 de studenți în 2024, către 105.000 în 2027, și apoi să ajungă la 119.000 până în 2034, adică un plan grandios, nu?
Dar nu ne oprim aici, nu, nu, pentru a stimula fluxul, guvernul zice că va mări numărul de ore de muncă pentru studenții internaționali eligibili, de la 20 la 25 de ore, și va extinde drepturile de muncă la toți studenții care sunt în programe de schimb, dar oare e suficient?
Și, între timp, să nu uităm de povestea cu administrația Trump, care a pus frâne pe vizele pentru studenți, mai ales pentru cei din China, cu Harvard având o bătaie de cap, dar judecătorul federal a pus, cumva, lucrurile la locul lor.
Oficialii din Australia i-au pus căluș pe înscrierile la studenții internaționali, limitându-le la 270.000 pentru 2025, vrea să încetinească migrația record, wow, asta chiar schimba jocul, sau nu?
Deci, pentru Noua Zeelandă, care se zbate cu o creștere economică incertă, toate aceste măsuri sunt un ultim resort de salvare, adică, să nu uităm de nomazii digitali care vin cu promisiunea de a-i salva pe cei din greu?
Și, în cele din urmă, articolul legat de tot acest haos apare pe Mediafax, cine ar fi crezut că vom ajunge să discutăm despre educație într-un fel atât de, să zicem, intrigant?
