“`html
Tensiuni în Marea Neagră: Noua abordare a UE sau doar vorbe goale?
Comisia Europeană, împreună cu Serviciul European de Acțiune Externă, a făcut public, deja, săptămâna trecută, un comunicat care sună promițător privind strategia Uniunii Europene față de regiunea Mării Negre, dar… ce înseamnă asta cu adevărat? Această “viziune politică” vine în contextul războiului din Ucraina, însă întrebările se adună: este cu adevărat o schimbare față de vechile politici europene de securitate sau este totul doar o iluzie?
Pentru a înțelege mai bine acest document, Libertatea a vorbit cu doi experți în securitate, Iulia Joja, profesor la Georgetown University, și Ionela Maria Ciolan, cercetătoare la think tank-ul Wilfried Martens Centre. Ambele subliniază că ambiția europeană pare să fie mai degrabă o glumă proastă în această poveste, dar oferă și șanse care, poate, România nu ar trebui să le rateze.
Iulia Joja sugerează că România ar trebui să devină gazda hubului maritim al UE și să își asume un rol activ în consolidarea apărării de la Marea Neagră, în timp ce Ionela Maria Ciolan insistă asupra nevoii unei colaborări strânse între România și Bulgaria pentru îmbunătățirea capacităților navale. Dar oare suntem pregătiți pentru o asemenea asumare?
Ce propune, de fapt, strategia?
Potrivit celor două experte, noua strategie pentru Marea Neagră include măsuri menite să aducă mai multă securitate, stabilitate și să promoveze dezvoltarea durabilă. Dar oare vor conta acestea în lupta împotriva agresiunii rusești? Joja subliniază că, deși includerea întregului Caucaz este un pas înainte, provocările economice și de infrastructură legate de Rusia sunt departe de a fi rezolvate.
Mai mult, lipsește o abordare concretă în privința securității, care, din păcate, pare să fi fost ocolită în acest document. În timp ce se menționează un hub de monitorizare a agresiunilor, întrebările rămân: cât de multe va fi dispusă UE să investească în securitate reală și eficientă în Marea Neagră?
Punctele slabe ale strategiei sunt vizibile chiar și din primele analize. De exemplu, Joja atrage atenția asupra lipsei de ambiție fiindcă, la urma urmei, 27 de state trebuie să ajungă la un numitor comun, iar acest lucru îngreunează deciziile rapide și eficiente. Deci, unde este conectivitatea de care Europa are nevoie? Rămâne din nou să așteptăm și să vedem, sau poate să sperăm că vom obține măcar câteva promisiuni concrete.
Prioritățile României pe fondul nesiguranței regionale
Pentru România, Iulia Joja sugerează că obținerea unui rol central în această strategie ar trebui să fie o prioritate, însă întrebarea este: chiar și în acest climă de incertitudine politic? Să fie oare România capabilă să joace rolul de lider regional în acest context? Construcția unui hub maritim în România ar putea să fie o oportunitate superbă, dar vom avea resursele necesare pentru a ne îndeplini această viziune?
Ionela Maria Ciolan, pe de altă parte, menționează că implicarea activă a României și a Bulgariei în consolidarea capacităților navale ar putea aduce un plus de securitate în zonă, dar implicațiile reale rămân departe de a fi clare. Fără o măsură concretă, totul sună a fi o simplă promisiune pe hârtie, iar viitorul securității maritime din Marea Neagră este la fel de incert ca niciodată.
“`
