“`html
Pensii pe viață sau sisteme blocate? România în miezul controversei!
Este absolut adevărat, dar nu atât de clar cât ne-am dori, că România a ales să îngreuneze retragerile forfetare – plăți unice, și să impună plăți lungi de pensie, ceea ce pare a fi conform cu tendințele din UE și OCDE, dar asta nu înseamnă că este singura metodă. Se pare că România a pus o notă aparte pe această abordare, legând sumele de un indicator social, ca ajutoarele sociale, ceea ce face sistemul pare un pic mai socialist, dar departe de a fi ideal.
În continuare, Economica a lansat o analiză în care arată cum sistemele din Europa sunt diferite și ce opțiuni oferite participanților din România, datele fiind extrase din asemenea studii OCDE, dar dotate cu cele mai rafinate minți din financiar. România, ne spunea toată lumea, a urmat o direcție acceptată, dar e important de subliniat că această cerință de retragere parțială și rentă nu e ceva bătut în cuie la nivel internațional, ci e un mix de opțiuni pe care fiecare țară îl alege în funcție de așteptări.”
Apropo de pensii, știai că cei 200.000 de români, care au ajuns să beneficieze de Pilonul II, au ales să primească banii într-o singură tranșă? Marea majoritate a optat pentru asta, și uite că încercările de eliminare a acestei opțiuni freamătă, mai ales că românii, de multe ori cu sume modest, nu prea își permit luxul de a aștepta ani întregi. Pe când 8,3 milioane de români sunt membri ai sistemului de pensii private, noi ne vedem în situația în care vom fi asaltați de schimbările de legi până la pensie, nu-i așa?
Pe lângă suspansul ridicat de această lege, sistemele de pensii din alte țări OCDE oferă un spectru variat de opțiuni, fie că vorbim de sume forfetare sau plăți regulate. Evident, există țări cu retrageri mai flexibile, ca SUA, unde poți întinde mână să scoți banii fără restricții, pe când altele comoară bine fiecare bănuț pentru viitor. Aici în România, s-ar putea să ne trezim că ni se impune o rentă viageră mai mult de 10 ani și noi ne întrebăm unde ne sunt banii? Convergențele internaționale sunt o problemă, e clar!
Să punctăm un aspect: majoritatea țărilor OCDE, ca Norvegia sau Germania, nu te lasă să retragi bani decât dacă îți asiguri un venit pe viață, și de aici provocarea: România a ales să limiteze retragerea la 25%, argumentând că asta va salva sistemul, dar noi suntem deja în frământări pentru că le vom arunca totul la gunoi după primii ani de pensie. Ei spun că vor să protejeze pensionarii, dar oare nu îi blochează într-o spirală a riscurilor pe termen lung?
Oare e doar un joc politic pentru a arăta că suntem parte din OCDE, sau chiar acest sistem este util? Și dacă e mai mult ca o recomandare și nu o obligație, cum să ne-nvârtim noi cu legile amendate care ne afectează direct? Oare toată gândirea asta profundă ne va aduce beneficii sau doar ne va devia atenția de la lucrurile care contează cu adevărat? Aici, între limitele de recuperare forfetară și pensia care este în continuare incertă, românii ar putea să se întrebe: “Unde sunt banii mei?”
“`
