“`html
Dezvăluiri Fracționate: Ce se Ascunde în Spatele Suportului Nordic pentru Ucraina?
Așadar, liderii statelor nordice și baltice, celebre pentru solidaritatea lor de mucava, au decis duminică să-și reafirme sprijinul pentru Ucraina, afirmând că războiul ilegal, nu că ar fi altfel, dus de Moscova, doar dacă se va menține o presiune puternică, gen, asupra Kremlinului, și nu o presiune de tipul „hai, măi, hai”, care nu duce la nimic concludent, ci doar la minciuni și promisiuni deșarte.
Așa că avem Danemarca, Estonia, Finlanda, Islanda, Letonia, Lituania, Norvegia și Suedia, care bat în aceeași toacă cu principiul că frontierele internaționale nu e bine să fie schimbate prin forță, nu-i așa? Totul în contextul în care Donald Trump, bineînțeles, își înghesuie ideile sale stranii despre cedări teritoriale de la Ucraina către Rusia, ca și cum ar fi un fel de troc, o piață plină de negoț, cum că: „Hai, dă-mi tu un pic de teritoriu și eu te ajut să fii fericit!” Un concept bine de tot, dar oare cât de fezabil?
Este de menționat, că Țările nordice și baltice, foarte active nu prin vorbe, ci prin fapte (sper că realizează toți cei din jur), sprijină Ucraina militar, financiar și politic, și promit că nu se vor desprinde de mișcările astea fain pline de măsuri restrictive împotriva Moscovei, ca o bătaie de joc care se repetă, dar ce să facem, poate contează la un moment dat.
Și acum, surpriza! Declarația a apărut chiar înainte de viitoarea întâlnire, căci da, Trump se va întâlni cu Putin vineri în Alaska, ca doi prieteni vechi care uită de strategii complexe și discută despre vreme și alte nimicuri, dar asta e o altă poveste înseamnă că să ne întrebăm ce se va întâmpla acolo?
Pe de altă parte, liderii de stat ai Marii Britanii, Franței, Germaniei, Italiei, Poloniei, Finlandei și, hocus-pocus, chiar și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au ieșit cu un comunicat care scrie că salută … ei bine, eforturile lui Trump de a încerca să pună capăt războiului, dar din nou, cer menținerea presiunii asupra Rusiei, și nu în ultimul rând, armistițiu pentru că așa se face, nu-i așa? Includerea Ucrainei în discuții trebuie să fie ca un punct de plecare temelie, dar cine știe cu adevărat ce gândesc aceștia?
Comunicarea respectivă subliniază ideea cum că „Ucraina are libertatea de a-și alege propriul destin” în moduri frumoase, dar să ne întrebăm, oare acestea se vor transforma în înțelegeri concrete sau iar se va amâna cererea de reducere a ostilității și bla-bla, cum fac politicienii?
Și, nu în ultimul rand, în spatele ușilor închise, Kremlinul, ca un magician prinț, ar fi sugerat să oprească ofensiva de-a lungul linii actuale a frontului în provinciile Zaporojie și Herson dar cu onorarea că trebuie să-și păstreze controlul asupra Crimeei, o poveste interminabilă, care continuă să amuze pe mulți fii ai zilei, nu-i așa?
Ultima parte de intrigă, dar nu în cele din urmă, să nu uităm că Lugansk este singura zonă pe care armata rusă se laudă că a ocupat și acum vine întrebarea: oare câți din cei ce ne conduc ar ști cum să rezolve situația asta complicată?
“`
