“`html
Pensiile și puterea: Paul Biya atacă din nou, la 95 de ani!
Într-o mișcare care i-a lăsat pe mulți să se întrebe, nonagenarul președinte Paul Biya, văzut de unii ca un simbol al puterii perpetue, a anunțat candidatura pentru al optulea mandat consecutiv la vârsta strălucitoare de 95 de ani, un record, un exemplu, o demonstrație de neclintit, oare noi suntem pregătiți? Biya, oricum, e președinte de 1982! Da, ați auzit bine, patruzeci de ani la conducere și totuși, tare mă întreb, ce va mai urma? Poate cineva cu o nuanță de ezitare fulgerătoare pe față, cine știe?
Deși acestea sunt zile pline de zvonuri despre moartea lui – unde-i adevărul? – totuși, el revine cu acest anunț, dând pe toți pe spate, ca și cum ar fi un magician cu trucuri vechi. Şi dacă nu ar mai fi, ce speranțe a mai lăsat pentru poporul camerunez? Care mai e dezbaterea electorală dacă moartea e la ușă? Totul e o joacă – însă Biya spune că determinarea lui de a-i servi se aliniază cu provocările serioase, așa cum s-ar potrivi cu o pereche de pantofi de firmă, dar oare sunt ei la modă?
Corupția? Oare cine nu știe? Guvernul lui a fost acuzat prin nenumărate forme, iar mișcările secesioniste din provinciile anglofone au dus la școli închise și la ciocniri care provoacă fiori, mortale și pline de durere, clar e o masă de probleme care rămân nerezolvate, dar Paul are alte priorități. Nkongho Felix Agbor, avocatul și activistul care a vorbit despre stagnare și despre nevoia de democrație, s-ar putea să aibă dreptate, dar cine ascultă? Schimbarea se lasă așteptată.
Ce e și mai interesant? Biya nu e singurul pe străzile puterii, nu, nu! Alți președinți din regiune prelungesc șederea, ca niște chiriași dedicați care nu vor să plece, un alt exemplu fiind Yoweri Museveni din Uganda, care cere și el un al șaptelea mandat, un fel de trend bizar, nu?- cum rămâne cu democrația?
Așa că, dragi cititori, rămâneți cu ochii pe ce se întâmplă în Camerun, pentru că preferințele electorale chiar ar putea lua o întorsătură mai interesantă, ori poate totul se va datora unui alt an de stagnare, dar în viața politică, cine știe fără greș și fără clinci?
“`
