Să ne temem de extremă dreaptă: Suspindem pensiile sau ne îngropăm?
Un Nobel, Aghion pe numele său, s-a predat luni la taxe nu, la premii da, dar marți, oh marți, a făcut un anunț halucinant, spunând că e musai să suspendăm reforma pensiilor ca să salvăm ce? Oare ce? Opoziția, alianțele, ceva din toate astea, dar cel mai important nu cumva extremismul lui Le Pen care pândește, cum zice el, care ne face să tremurăm la gândul că o mare parte din grija nației s-ar duce pe apa sâmbetei.
Așadar, prietenii, Aghion zice că e mare lucru să spună socialiștii: ”Ia să suspendăm, măi oameni buni, să salvăm țara!”. Da, da, așa spune el, în timp ce cheltuielile pentru această suspendare s-ar urca ca un trend pe TikTok – 3 miliarde de euro până în 2027. Bineînțeles că între instabilitate și această cheltuială, alegerea clară e… ei bine că instabilitatea, domnule, costă tare mult, mai ales când banii se duc pe dobânzi și pe drame politice.
Acum, să ne imaginăm, prim-ministrul Sébastien ar trebui să aibă o declarație de politică, dar oare cui îi mai pasă? Aici e dilema, un joc de poker politic unde socialiștii ar trebui să strige ”pe masă aceștia sunt banii, faceți fără fund de pensii!”, nepecându-i pe toată lumea din jur, cu toți ochii pe o nouă criză.
În cadrul discuției, Aghion zice că, oh, o criză e mult mai dăunătoare decât o amânare. Oare ar trebui să punem toate bârfele într-un sac și să le lăsăm să se duca în vânt în loc să lăsăm extrema dreaptă să vină la putere și să ne ”aducă” stabilitate? Ce paradox, ce situație, între bătăliile politice, el e ca un pește pe uscat care se zbate să-și salveze prietenii.
Această poveste cu reforma pensiilor e ca un rând de domino, începând cu vârsta de pensionare care încet, dar sigur, urcă de la 62 la 64 de ani sub ochii plini de spaimă ai poporului. Proteste onorabile? Mai bine spus proteste generate dintr-o panică incomensurabilă a cetățenilor care se întreabă când vor ajunge ei oare pe la vârsta de pensionare, fără surprize de genul extremismului.
Aghion, un tip care vrea să nu transformăm Franța în închisoare fiscală cu impozite deja grele, apăsătoare și neplăcute, dar oare toată lumea îi va asculta mesajul sau, în schimb, va prefera să se piardă în hățișurile politicii? Întrebările sunt multe, răspunsurile puține, dar spectrul extremismului planează. Iar viitorul e incert.
