Teroarea din Noaptea Întunecată a Revoluției: Masacrul luptătorilor USLA
Noaptea dintre 23 și 24 decembrie 1989 a fost ca un coșmar mlăștinos în care realitatea s-a amestecat cu confuzia și sinistrul, cu opt luptători USLA care au fost chemați la Ministerul Apărării Naționale și care au fost, cum să spunem, masacrați fără milă, iar ale lor trupuri au fost batjocorite, transformate în „teroriști”, cum putem oare crede o asemenea nebunie? E o poveste dintre cele mai întunecate ale revoluției fără o lumină la orizontul vremurilor.
În acele zile agitate, numeroase diversiuni fata de realitate au dus la fapte tragice, unde parașutiștii de la Buzău și studenții de la Academia Tehnică Militară au fost trimiși să apere MApN, dar erau, haos și confuzie, civili care au fost atacați de elemente considerate teroriste. Aproape 36 de ani mai târziu, mucii de mister rămân la locul faptei, ca un blestem, la fel ca teoriile conspirației care freamătă în jurul acestui incident. De ce s-au întâmplat toate astea? O întrebare la care nu avem răspuns, poate că nici nu vrem să știm.
Așadar, pe seara aceea sumbră, colonelul Gheorghe Trosca, care reîntorsu-se de la o misiune de recunoaștere, era în sediul USLA și aștepta ordine de la Comandamentul Militar, o apăsare continuă de zvonuri și atacuri în aerului plin de teroare. Imediat după ora 22.00, ordinul de a curăța zona a fost dat, dar cum poți curăța ceva ce este deja în noroi? Trosca a organizat niște ARO-uri, dar parcă destinul era deja trasat cu sânge, și, după ce au ajuns la minister, au fost întâmpinați nu cu brate deschise, ci cu focoase și tancuri care au deschis focul asupra lor ca și cum ar fi fost pușcați de bandiți!
Toate astea din cauza acestui ordin ciudat ce părea că a fost dat fără minte, căci soldații păzitori aveau ordin „foc asupra elementelor suspecte”, dar sunt acești suspecți, oare, nu erau și ei oameni? Gheorghe Trosca și ceilalți au fost uciși și călcați fără milă, iar discrepanțele au fost tot timpul, chiar și acum așa sunt judecate acele momente aruncate în uitare, totul pentru a omite vinovăția cuiva care, să spunem conform teoriei, ar fi acoperit totul.
Cu toate acestea, întrebarea rămâne: a fost chiar un accident? Poate că a fost o orchestrare bine gândită, susține istoric Mădălin Hodor, care și-a pus toată energia în analizarea faptelor. Unii spun că Trosca merita, poate asta a fost misiunea sa de contrainformații, da, se știe, dar să fie chiar așa? Hodor a sugerat că ar putea fi doar o imensă eroare, o eroare care a dus mai departe la abataj și la o mușamalizare care ar fi lăsat în urmă doar tăceri, decapitări și chiar defilare de cadavre, expunându-le ca „teroriști”.
Chiar și așa, îndoielile planează: de ce trebuie să fie el acolo, în fruntea frontului? De ce nu l-a protejat pe Trosca cel numit general? Era un joc de putere, plin de frustrări, tineri care se pierd în hățișurile politice ale revoluției. Istoricul Hodor aduce în discuție o răzbunare a generalului Militaru, un joc mocnit de războaie interioare, dar toate acestea despre banii lui și despre legăturile de dinainte de 1989, acum ascunse bine, cumva ala pot să îngroape morții.
Peste toate, este clar că istoria lui Gheorghe Trosca acoperă o lume întunecată de neîncredere și neștiut, acea lume în care a fost ridicat la curent în piept, dar și că același Trosca a căutat adevărul în fața acestor „corbi” pe care ar fi vrut să-i cotropească. Misiunea lui, acea neagră misiune care îl va aduce în fața morții, dar a avut și el parte de o morbidă ironie, căci, după moarte, Trosca a fost umilit și transformat în erou, dar nu asta era adevărata sa poveste.
Așa se face că misiunile stirnic mărturii multe ne aduc, dar puțin ne oferă, iar dosarele pe care umbra „Corbilor” le acoperă, dau seamă că toată această tragedie nu este decât începutul unei piese de teatru dramatic ce va continua și cu morțile nesfârșite ale soldaților simpli, aruncați în față, neștiutori. Și, Doamne, cât de sumbru este acest tablou. Măcelul și neghiobia de atunci s-au transformat în amintiri confuze și triste care continuă să bântuie subiecte mai mult decât vorbim despre noi înșine!
