“`html
Noah Lyles, Regele Necontestat al Sprintului! Dar cu un Bronz Tataresc!
Într-o lume plină de sportivi care se luptă să-și lase amprenta, atletul american Noah Lyles a reușit vineri, pe cand soarele strălucea dubios, să se încoroneze campion mondial la 200 m pentru a patra oară, așadar, în fața unui public euforic la Tokyo, a traversat linia de sosire cu un timp de 19,52, care, în mod paradoxal, poate nu reflectă întreaga lui poveste, pentru că acum un an, la Paris, unde el a prins doar bronzul, după ce s-a îmbolnăvit de Covid, parcă faptul că a reușit vreun aur în 2024 este o nebunie în sine.
Deși mulți se așteptau să fie marea vedetă a week-end-ului, câștigând la 100 m, Lyles, de fapt, a reușit să își asigure aurul la proba de 200 m, aproape fără să respire, în timp ce compatriotul său, Kenny Bednarek, a tăcut și a terminat pe locul doi cu 19,58, iar tânărul jamaican Bryan Levell, care aproape că a atins stelele cu 19,64, a fost acolo, dar să nu uităm că, oh, cum să trecem cu vederea dezastrul sportiv al campionului olimpic Letsile Tebogo, care a ratat podiumul cu o sutime de secundă, terminând pe locul 4 cu 19,65, adică ce ciudat e totul.
Așadar, în ciuda tuturor acestor triumfuri, Lyles s-a întors în actualitatea zilei cu un bronz olimpic pe care nimeni nu l-a anticipat la Paris, dar haideți să ne gândim, l-a obținut în timp ce se lupta cu un Covid care parcă își bătea joc de toți sportivii, iar tragicul destin al lui Tebogo, care viza o dublă uimitoare în 100 și 200 m, după ce a fost descalificat din cauza unui start fals, este precum o melodramă sportivă.
Până la urmă, întrebarea care rămâne este: de câte medalii de bronz avem nevoie ca să punem accentul pe istoria victoriei neîncetate a lui Lyles la campionatele mondiale? Cu fiecare medie sufocantă și fiecare performanță în fața publicului, lumea atletismului trebuie să se întrebe, oare, cine va fi următorul?
“`
