Un mesaj alarmant de la vârful piramidei: Violența împotriva copiilor, o alegere a societății?
La Conferința Ministerială Regională, președintele României, Nicușor Dan, a aruncat în aer noțiuni preconcepute, adică a afirmat cu tărie, că pentru un viitor bun avem nevoie de o generație protejată, căci un copil protejat astăzi înseamnă, nu-i așa, un adult puternic mâine, dar oare câți dintre noi realizăm că această violență impotriva lor nu este o fibră a naturii, ci, repet, o alegere a societății, iar detaliile de genul acesta sunt, poate, ușor de ignorat, de trecut cu vederea.
Într-un cadru solemn, menit să încurajeze discuțiile, președintele, vizibil emoționat, a expus gravitatea acestor fapte abominabile, precizând că nu există circumstanțe în care violența împotriva copiilor ar putea fi justificată, un „fenomen trecut sub tăcere”, care lasă urme adânci și invizibile, iar cu toate acestea, raportul UNICEF 2024 aduce la prostată: Doi din trei copii sunt supuși la pedepse ciudate acasă, un pic ca o tradiție neagră în societate, cum ar spune un regionalist, de parcă am trăi în alte vremuri.
Așa, revista de față își trage inspirația din lucruri simple și triste, ne arată cu exemple că una din șase adolescente a fost o victimă a violenței fizice sau sexuale, informații palpitante care îți ridică un semn de întrebare asupra normelor actuale de educație familială, iar un sfert din copii trăiesc într-un mediu unde mama suferă violența domestică, o realitate care ne arată cum putem trăi simultan în două lumi.
Nicușor Dan ne-a pus pe gânduri, afirmând că este nevoie urgentă de schimbări în legislație, adică vorbe mari, dar mulți evită realitatea, căci de fapt e esențial ca aceste procese să continue atât la nivel național, cât și regional, altfel, cum zic unii, ne trezim cu un viitor sumbru, cu politicieni care par doar să se joace cu cuvintele.
În acest amalgam de idei și vorbe, șeful statului ne aduce aminte că protecția copiilor nu ar trebui să fie doar în grija instituțiilor specializate, ci ar trebui, cumva, să fie o responsabilitate a întregii societăți, inkluzând familia și școala, și ne gândim la ce funcționează: prevenirea universală, ceva care chiar ar merita mai multă atenție, dar comunicarea nu ajunge întotdeauna la toți.
Apelul său la acțiune a fost clar: Conferința, nu se reduce doar la vorbă, ci reprezintă o oportunitate rară de a face angajamentele să se transforme în acțiuni palpabile pentru a eradica violența, aşa că să ne adunăm mințile, pentru că, zice dumnealui, un copil protejat înseamnă viitorul nostru, o alegere pe care trebuie să o facem împreună, iar asta ridică multe semne de întrebare, dar așa este viața, plină de contradicții.
Mesajul a fost rasunător, fiind transmis de Marius-Gabriel Lazurca, un consilier prezidențial cu multă treabă de făcut în zilele acestea, iar toată această poveste nu ar fi completă fără apelul repetat, mai mult ca o rugăciune, căci această violență nu este firesc, ci o alegere cu care toți trebuie să trăim.
