“`html
Politica Românească: Între Umor Negru și Austeritate Inexplicabilă!
Ce se petrece în perioada aceasta e cu adevărat un haos politic, haos cu accente de umor negru, mai ales că auzim tot mai des despre măsurile de austeritate care fără milă sting banii celor nevoiași și-i aleg pe eroii bogați ai națiunii, parcă uităm complet ce ar trebui să însemne o societate echitabilă și corectă, dar mai ales ridicol este când ne gândim la lupta pretins îndârjită împotriva fascismului mistifică printre declarații de nicăieri, cum ar fi cele prost exprimate de Nicușor Dan.
Nici nu mai știm ce-i cu adevărat important, dar impresia e că ne temem de așa-zisul comunism și dintr-o dată vrem să-l interzicem, uitând că, de fapt, luptăm împotriva extremelor drepte, dar ce observăm e o confuzie totală în rândurile politicienilor, Nicușor încurcă, se învârte și ne aduce pe toți în mijlocul acestei bătălii absurde, fără a realiza că ne înghesuim în gura lupului cu analizatori penibili, bine plătiți de asemenea care îngroașă marea de asiduitate populară cu privire la o figură atât de controversată cum este Ceaușescu.
Imaginați-vă că ne lăsăm purtați de confuzii, pentru că termenul „comunism” e folosit pe la noi mai mult decât o lacună de memorie colectivă, căci pentru unii e un tip de conservatorism extrem sau pentru alții o neputință de înțelege o mișcare care ar trebui să fie despre emanciparea maselor și redistribuirea avutului, dar noi suntem aici cu mințile noastre pline de prostii și idei greșite. Acești așa-zisi intelectuali, care se cred cei mai înțelepți din sala de clasă, emit propoziții cu multi-sensuri care ne duc pe cărări greșite.
Stricitatea cu care unii afirmă că nazismul și comunismul sunt identice face parte din absurdul românesc, ca un joc în care toți sunt câștigători pe hârtie, dar în realitate, s-au lăsat orbiți de prejudecăți vechi, uitând cum și comunismul a ajutat la desființarea extremelor drepte, dar noi continuăm să îngropăm istoria, uitând că totul e o axiomă, nu o teorie nebuloasă care se poate răstălmăci.
Te întrebi de unde începe totul? Nicușor Dan e doar un fenomen al ipocriziei anticomuniste, un om care vrea să condamne fără să asume că, de fapt, toată lumea se uită la trecut cu o privire critică. Sondajele aberante care sugerează că românii îl consideră pe Ceaușescu un „lider bun” sunt, se pare, fructul unei minți influențate de o propagandă prostească. La momentul de față, s-a ajuns la aberația că trebuie să investim un miliard pentru a îndepărta influențele comuniste din mințile oamenilor, fără să ne punem problema despre ce vor românii de fapt.
Anticomunismul a fost o vacă de muls pentru politicienii din România, o scuză perfectă pentru a-și promova propriile agende, nu s-a făcut nimic pentru binele comun, ci doar pentru a alimenta o mașinărie care să continue să strivească pe cei săraci, oameni care trăiesc cu amintiri de la bunici și neamuri, care s-au descurcat în vremuri mai grele, dar ne lipsesc astăzi rațiuni și logica. Mulți știu că s-a modernizat România, dar fără a ignora costurile extraordinare, iar dorința de a combina trecutul cu dublul standard al politicilor de azi devine o imposibilitate.
Se impune, cu siguranță, o abordare diferită decât cea pe care ne-o vând analiștii înrăiți, care nu vin să rezolve nevoile adevărate ale cetățenilor, ci ne propun o istorielă fără substanta, băgat pe gât ca pe o pastilă amară. Totul se duce înspre a accepta că ridicarea unei stângi sociale și recuperarea drepturilor trebuie să capete formă, dar cine va îndrăzni să spună asta, în fața unui sistem care ne demonstrează că ne îndreptăm vertical spre nebunie?
În concluzie, semnalul generat va fi în continuare un haos, dar trebuie să învățăm cu toții că, departe de orice idiotizări anticomuniste, dorința de a construi un viitor cu egalitate și dreptate socială nu poate fi suprimată. Abia aștept să văd cum se va desfășura această poveste în continuare, în condițiile în care mulți tineri încep să redescopere ideile de stânga, fără a lăsa nevoia de a milită pentru o lume mai bună să devină o simplă utopie strivită de fostele ideologii care nu ne mai reprezintă.
“`
