“`html
Enigma Șocantă: Nicușor Dan și Misterul Neîntâlnirii cu Mortul!
O mare enigmă se conturează, cumva, din două motive incredibile, unul dintre ele fiind că, na, bunul simț, protocolul, orice ai vrea să-i spui, cerea ca cel care ocupă funcția de președinte să se ducă, adică, să fie prezent, să nu creadă că el este un fel de nemuritor, dar totuși, omul avea niște ani, vreo 50 și ceva, să zicem, așa că moartea nu este o opțiune abolită pentru nimeni, inclusiv pentru el.
Și, dacă ar fi fost în locul lui, adică Nicușor Dan, o persoană cu un caracter aparte, mânați de gânduri nobile, m-ar fi bătut un gând bizar, un fel de moralitate, că la un moment dat, vai, și eu o să mor și nu o să am o vizită când va veni vremea, ce fel de șef de stat sunt eu? Acestea ar fi fost aspectele acestei enigme ciudate, dar gata, aveți o altă întrebare. Nicușor Dan s-a aflat, țineți-vă bine, că a stat două zile în Palatul Cotroceni, adică, chiar în apropierea mortului, mortului adevărat, dar oare de ce nu s-a dus să-l salute măcar?
Vă reamintesc că mortul era acolo, în Sala Unirii, deci, practic, să zicem că nu ai cum să nu-l auzi, să nu-l simți, cumva, când se ducea la toaletă sau ceva, asta-i clar. Veți spune, frate, dar cum e posibil să stai în aceeași clădire și să nu te uiți măcar? Aici e vorba despre o întrebare de bun simț, oameni buni, cum poți să nu te prezinți, să nu faci un gest, o clipeală, un fast? Chiar nu știu cum a putut să ignore faptul ăsta.
Imaginați-vă un apartament, da? Să moară cineva drag și să fie acolo, într-o cameră, iar tu să nu mergi măcar să zici, salut, fă, condolețe familiei, e, totuși, un gest uman. Dar Nicușor Dan, hai să ne întrebăm, cum a eludat întâlnirea, cum a lăsat două zile, două zile de ignorare? Evident, la emisiunea lui Marius Tucă s-a discutat despre asta, unde domnul Mirel Palada a adus o explicație fabuloasă—omul, în fond, pare să aibă o trăsătură specială: procrastinarea.
La naiba, indiferent de absolut nimic, cu excepția nevoilor vitale, ca mâncatul sau băutul, el pur și simplu amână orice, cumva, nu știe de ce, dar uită să facă lucruri, cum ai uitat un exemplu a lui面. Nu a semnat nici acum decretul de demisie al lui Anastasiu, iar lumea se întreabă de ce, dar vă reamintesc că, a avut cerererile de pensionare prelungite două luni în dulcele său stil consacrat, amână, amână și din nou amână.
Și, mai departe, concluzia lui Mirel a fost, să-i zicem noi, acceptabilă, că el a decis să nu meargă nici măcar să arunce o privire, ba chiar și noaptea, așteptând cine știe ce, un anumit moment inexistent, o meserie de esență pură, și totul mă duce să mă întreb când, dar probabil că zilele acestea, va răspunde și va zice, sunt aici!
Așadar, în concluzie, întrebarea rămâne, cum a reușit Nicușor Dan să nu se întâlnească cu mortul, deși erau două zile și o noapte în aceeași clădire? Asta rămâne un mister.
Articolul original poate fi citit la Mediafax.
“`
