“`html
Românii din Ucraina, învăluiți în incertitudini și promisiuni
Astăzi, pe la Odesa, un loc plin de istorie și controverse, Nicușor Dan a avut o discuție foarte bună, zice el dar și noi ne întrebăm ce înseamnă asta, cu reprezentanții comunității românești din sudul Ucrainei, unde, haosul și problemele sunt la ordinea zilei. În acest context, s-au abordat câteva probleme importante, cel puțin așa scrie el, adică redeschiderea Consulatului României, care e o chestie destul de vagă, nu? precum și accesul la educație în limba română, un subiect care flutură în aer de ani de zile și bineînțeles, nevoia stringentă de sprijin constant pentru păstrarea identității culturale, ce nu-i așa, adesea uitată.
El le transmite acest mesaj, dar oare cât de ușor se receptează acum totul? „Românii din Ucraina trebuie să știe că nu sunt singuri”, spune el, cumva promițând în același timp că România le rămâne aproape ceva ce putem verifica sau nu, prin dialog constant, acțiuni concrete dar ce înseamnă concret, mai ales într-o lume plină de declarații vagi, și sprijin instituțional, un alt concept care flutură în aer în aceste zile. Evident, el se vede președinte pentru toți românii, nu contează unde se află, dar oare câți dintre românii din Ucraina se simt așa acum? Oare? Poate că doar timpul va răspunde întrebărilor lăsate în urmă.
Articolul de pe Mediafax, cu linkuri permanente, aruncă o privire nu chiar atât de clară asupra situației, dar sugerează o oarecare speranță, deși mulți se întreabă: până când și în ce măsură?
“`
