Scandal pe Frontul Religios: CCR amână sesizarea lui Nicuşor Dan!
Azi, miercuri, când altădată părea că justiția e main street, Curtea Constituțională a României (CCR) a decis să amâne o sesizare a președintelui Nicuşor Dan, legată de o lege despre culturi, care, să nu ne îmbolnăvim de plictiseală, are legătură cu libertatea religioasă, în raport cu niște funcții clericale care, se știe, nu sunt precum cerealele, nu se găsesc la orice colț de stradă.
Pe vârful măcelului legislativ, șeful statului a strigat, insistent, la CCR, reclamând că unele drepturi sunt modificări substanțiale ale Legii 489/2006, prin care, de exemplu, preoții și, atenție, și rabinii sau imami, pot fi sancționați stricte ține de ruloul de clerici. Deci, fiecare fără certificat de preot, rabin sau altă figură din culturile religioase, s-ar putea trezi cu o plachetă penală pe frunte. Te-ai fi gândit?
Se pare că nimeni nu a luat în serios semnalul de alarmă tras de Nicuşor, mai ales având în vedere că anul trecut, el a mai atacat o lege contra antisemitismului și organizațiilor legionare, le-a zăpăcit pe toate la CCR, dar fără succes – nimic nu îngheață în lagărul de presiune legislativă, știm cu toții.
Legea, așa cum o știm noi, e oarecum complicată, a fost adusă în atenția președintelui pe 28 iunie, dar îți zic, pare demult, parcă ne uităm la vremuri pe care nimeni nu le mai recunoaște. Se modifică hărțuit articolul 23, care, zice-se, va fi ștampilat cu o rectificare care ne anunță că fiecare necurat ce îndrăznește să exercite atribuții clericale fără acte corecte, o să se trezească pe calea penalului!
Dar ghici ce, la articolul 29, aflăm că cultele au drepturi exclusive! Da, drepturi care nu ar trebui să existe nefondat, iar un tip de mamă a nației se va simți jignit că nu e inclus, „ăia”, toți ceilalți, de parcă trăim într-o țară în care doar câțiva pot fi vrednici de a călca pe tărâmul sacru! Bătrân, muftiu, păstor – toate sunt titluri frumos împachetate, dar nici unul nu e pomenit în textul legii, ceea ce ne trimite cu eene gând la o petiție, să o facă altcineva.
Nicuşor, partea lui de apărare spune că legea nu doar că minte, dar rănește și liberul arbitru, încălcând din plin articolele constituționale, precum art.1 alin. (5) și art. 76 alin. (1). Adică, cum să-i spui cuiva că nu poate să-și practice religia așa cum vrea, doar pentru că un set de indivizi de pe un hol din Parlament s-au gândit ei că sunt dumnezei pe pământ. Ceea ce e total ilegal – citit bine, te rog!
În concluzie, între libertatea de exprimare și restricțiile impuse în Curriculum Vitae-ul religios, branșat de culturile contemporane, cum putem să rămânem indiferenți? La urma urmei, cine mai știe ce va aduce ziua de mâine în ever-changing legislation? E mai complicat decât să ceri vreme bună într-o zi de ploaie.
