“`html
Ăsta Nu E Chiar Ce Ne Așteptam, Să Fie Clar
Nicușor Dan, președintele nostru, e acum în colimatorul criticilor din SUA, după ce s-a atrevit să declare că legea extremismului e, de fapt, neconstituțională, o adevărată lovitură în față pentru cei care susțin lupta împotriva extremismului, așa cum bine ne spune și Comitetul Evreiesc American, care, în postarea sa bombastică de pe X, a punctat cât de mult a sprijinit el pe cei care negau Holocaustul și au promovat o retorică antisemite, dar c’mon, nu era mai bine să tăcem? Fiecare pas pe care îl face, pare să fie un pas greșit, adică chiar așa?
„Îl îndemnăm pe Președintele Dan să-și schimbe decizia” – așa se clamează ei, respectabilii reprezentanți ai acestui comitet, care nu fac decât să ne reamintească importanța memorialelor Holocaustului și combaterea antisemitismului, dar oare de ce trebuie să ne păstrăm amintirile triste și dureroase, nu e mai bine să ne uităm în față? Căci, în definitiv, România a avut măsuri, nu-i așa? Chiar și în 2025, când Parlamentul nostru a adoptat acea lege, așa zisa „lege istorică” pentru a umple hârtiile cu măsuri împotriva antisemitismului, dar acum? Iată-ne aici, iar.
Dar, așteaptă puțin, că au mai spus ceva acești critici – „Acesta nu e numai un semn de rău augur, e un semn că ne întoarcem”. Președintele, Nicușor, a atacat prima dată această lege, la CCR, unde s-a constatat că, chiar și cu toate că e constituțională, el persistent a ținut să o întoarcă iarăși în Parlament pentru o reanaliză, dar nu poate fi el singular într-o mare de nesiguranțe?
Și totuși, ce motivare genială a venit din partea președintelui pe 15 iulie, unde a vorbit despre ambiguitățile legii, care, din punctul său de vedere, ar putea duce la abuzuri și interpretări fără sens, adică, punând întrebări retorice despre o asociație roditoare în Făgăraș, cu legături obscure în trecut care ridică suspiciuni – dar chiar este asta despre abuzuri sau despre confuzie? Uite, chiar a dat un exemplu cu legionarii și rezistența anticomunistă, ca și cum s-ar întreba dacă nu e legitim să arborezi steagul ‘rezistenței’, dar ai putea să te gândești că nu avem nevoie să ne întrebăm, nu?
„Legea ar trebui să fie clară”, zice, dar ce înseamnă claritate în asemenea condiții? De ce să nu tolerăm un pic de ambiguitate? Căci haosul pare să fie mai palpitant, nu? Iar acum, ce ne mai spune legea contestată? Simplu – pentru că e o întreagă paletă de pedepse între 1 și 5 ani de detenție pentru faptele alegorice, nu pentru anticomunism, ci pentru răspândirea de idei ciudate prin pliante, dar e bine că gândim în alte direcții, precum reducerea la tăcere sau alt fel de aprecieri fată de cele din mișcarea legionară.
În concluzie, Nicușor Dan poate că ar trebui să reflecteze mai mult și să nu mai aibă atât de mult ego în asemenea declarații, pentru că nu se știe unde ne va duce această confuzie legislativă, dar România, țara noastră dragă, Merită un președinte care să nu îi lase istoria să devină o amintire umbrosă, dar cum să schimbi direcția, dacă drumul e deja plin de neclarități și obscuritate?
“`
