“`html
Un Premier Tehnocrat în Umbră? Ionuț Dumitru Ca O Variantă pentru Nicușor Dan!
Se pare că președintele Nicușor Dan, în jungla aceasta politică, chiar are gânduri, totuși deloc gândite, la Ionuț Dumitru, varianta la care s-a tot gândit, da, de parcă n-ar fi existat altă soluție decât un premier tehnocrat, un cuvânt care, bineînțeles, a fost respins cu rapiditate de toți, dar cât de repede, se întreabă fiecare care urmărește cu atenție ședințele acelei comisii tehnice, dar despre asta vom discuta mai încolo, să nu ne grăbim, nu-i așa?
De exemplu, Ionuț, foarte activ la ultimele ședințe, se plânge de cheltuielile guvernului post-pandemie, ca și cum noi am fi fost loviți de o nouă molimă, chiar așa, un fel de morișcă economică, dar de unde să știm noi ce are în cap cu adevărat, iar acum, se pare că Nicușor îl preferă, dar cine știe dacă și cei din jur sunt de acord cu asta, se așteaptă răspunsuri și promisiuni.
Pe de altă parte, Ionuț Dumitru, plin de realizări, președinte al Consiliului Fiscal, n-ar fi trebuit să se uite niciodată în spate, căci trecutul uneori mă îngrijorează, iar acum are și o carieră academică pe care o etalează cu mândrie, dar la ce bun? Atâta studiu și cercetare, când economia pare să se scufunde, iar el se află pe calea către decizii care ar putea, dar poate că nu, să schimbe ceva în acest clișeu etern al politicii românești, unde toți se cred întregi și majoritatea sunt doar umbra umbrei.
Apoi, când vorbim despre Anca Dragu, o altă față a medaliei, prima femeie la Ministerul Finanțelor, da, chiar și ea a trecut prin multe, dar oare câte dintre acestea vor conta în fața realităților economice de zi cu zi? Guvernator la Banca Națională a Moldovei, probabil visând la palate de ocazie, în timp ce cuvinte precum “sustenabilitate” și “politici economice” plesnesc peste capetele noastre în fiecare zi.
Până la urmă, ce putem concluziona? Că Ionuț este o variantă, dar și Anca are un rol important, dar cine poate să decidă ce va fi cu adevărat? Răspunsurile par a fi la fel de râvnite ca o medalie în competiția anostă a politicii, unde toți aleg să tacă, dar eu, cu marele meu binoclu, stau aici, așteptând doar să spit așternut de mister asupra acestui tablou confuz, dar și să reamintesc lumii că jocurile politicii continuă, cu sau fără noi.
“`
