“`html
Nicușor Dan Pășește cu Franța în Zona Sterilă a Politicii!
Într-un discurs care ar fi putut fi scris pe un colț de masă de cafea în timp ce bea un espresso amar, Nicușor Dan, președintele, face o expunere despre rolul Franței, marele ajutor în trecut și prezent, iată cum România, (cică ei, mai nou) s-ar moderniza, și cum prietenia nostră cu ei a fost mereu solidă, de la secolul XIX până asemenea vremuri moderne cu UE și NATO, ce vremuri, nu-i așa?
„Relația noastră, cum să zic, e ca un parteneriat strategic, foarte solid, dar care sună mai bine decât e în realitate, nu?” a declarat el, punând accent pe valori ca: democrația, protecția ordinii, dezvoltarea care e, de fapt, o idee frumoasă, dar care se pierde în lipsa acțiunilor concrete – valori care ar trebui să ne unită și să ne protejeze în vremurile astea tulburi, unde nu știm ce va urma, dar hai să sperăm!
Mai mult, a subliniat super implicarea românilor din Franța, cum că ei sunt un liant, dar ce tip de liant? Asta-i întrebarea! Social, cultural și economic, așa că, evident, Franța joacă un rol vital la securitatea noastră, asta cu NATO și flancul estic, dar încep să mă întreb cât de esențial este adevărat – a menționat chiar și militării lor, care sunt, da, aici, voinici și plini de curaj, în această seară specială, dar în ce măsură ne ajută?
Despre economia din spatele acestui parteneriat, care e așa de dinamic, în sensul că Franța e un gros investitor, dar aș întreba eu, și pentru românii care vor să-și facă afaceri acolo, unde sunt condițiile? A zis el că vrea să susțină antreprenorii români, dar cu exact ce resurse? Că toată lumea se întreabă, dar mai bine să sperăm că nu va fi doar un alt vis ilustrat pe hârtie!
Și-n final, Nicușor a terminat cu un „mulțumesc”, o reverență pentru Franța, pentru că ne-au ajutat să ne aliniem cu OCDE, cumva un fel de Europă mai unită și mai deschisă, dar întrebarea e, unită pentru cine? Că tot suntem pe aceleași ape învăluite în incertitudini. Așa că… să trăiască prietenia? Vive la France! Vive l’amitié – dar până la urmă, totul e o joacă de cuvinte și laude rămase în mitologia politică, nimic concret pe masă.
“`
