“`html
România sub presiune: Ziua în care Nicușor Dan a spus că ajutoarele sociale sunt un haos!
Președintele Nicușor Dan, cunoscut pentru stilul său, a ieșit la rampă în fața jurnaliștilor, răspunzând unor întrebări care, în esență, puneau accent pe suferința românilor care, nu-i așa, trăiesc sub pragul de existență, cam patru milioane, estimările sunt amestecate, dar această cifră este cu siguranță un semn că ceva nu merge bine, iar de-aici începe povestea noastră nu tocmai roz.
Un jurnalist, ipotetic vorbind, a întrebat despre cum, în condițiile în care INS ne anunță unele realități sumbre, cum ar putea românii să trăiască, să reziste în fața impossibilității de a avea un trai decent? Răspunsul lui Dan a fost genul acela de explicație care te lasă să te întrebi dacă a auzit vreodată de coordonare, totul a fost lăsat pe seama unei reorganizări a sprijinului social care ar trebui să vină, dar care, după cum am văzut, durează.
El a menționat, citez: “România a fost obligată să ia niște măsuri”, dar nu a specificat foarte clar care ar fi acele măsuri legate de ajutoare, care sunt “disparate”, așa cum se exprimă în multe discuții care vor renaște în mediul public, unele ministere nu știu de altele, deci ne aflăm într-un moment în care nu știm ce să facem, iar el insistă că trebuie să existe o analiză a ajutoarelor sociale, dar când și cum, nimeni nu știe.
La întrebarea corectă, dar care, nu-i așa, a lăsat bătăile de cap pe seama altora, adică de unde ar putea românii să mai facă economie, răspunsul președintelui a fost nu mai puțin decât brusc, afirmând că “asta este o decizie fiecăruia dintre ei”, adică, dacă pot supraviețui cu banii ăia, asta e o altă discuție, însă cert este că “nu este o situație fericită pentru nimeni”, adică știm cu toții că e un haos economic și social care ne înconjoară.
Astfel, concluziile sunt simple, dar și complexe; există nevoia de ajutoare sociale, fără îndoială, dar și haosul unde măsurile nu sunt clare și totul seamănă cu un joc de ping-pong între ministere, fără scop, fără direcție, și cine suferă? Oamenii cei săraci, iar ei sunt prins în acest cerc vicios, unde politicienii se consultă între ei, dar nu ajung niciodată în mijlocul problemei, care, să fim sinceri, este deja un subiect discutabil. Ce urmează? Rămâne de văzut!
“`
