“`html
Șoc și Groază la Timișoara: Nicușor Dan Dezvăluie Adevărul Dureros despre Marile Orașe Europene!
Într-o deschidere strălucită, aș putea spune și dramatică, președintele României, Nicușor Dan, pe când se află la Timișoara Cities Summit, un eveniment la care, culmea, participă primari și lideri din nu mai puțin de 15 țări, a scos în evidență un fapt care, parcă, a fost lăsat în umbră și anume: dezechilibrul absolut între marile orașe din Europa și autoritățile naționale, ceva care, sincer, nu șochează pe nimeni, dar măcar a fost spus cu voce tare.
Așadar, el ne spune că orașele mari, cele care cumva, dintr-un motiv sau altul, aduc dezvoltare, în special economică, nu beneficiază de resursele necesare și esențiale pentru a-și pune în valoare potențialul enorm de care dispun, ceea ce este o absurditate, adică cum poate un oraș care produce valoare să nu fie susținut? El a afirmat cu tărie că resursele care ar trebui alocate acestor orașe pentru a se dezvolta și a aduce prosperitate la nivel național, sunt, de fapt, inexistente, sau cel puțin nu sunt suficiente, un fel de paradox al vremurilor moderne, dacă mă întrebați pe mine.
Pe lângă această declarație incendiara, Nicușor Dan a adus aminte, cu un oarecare aer nostalgic, că a fost primar la București, când el a făcut solicitări, anume pentru proiecte mari, cum ar fi acea modernizare a tramvaielor prin PNRR, care, să fim serioși, nu au fost luate în considerare, iar asta, cumva, subliniază o problemă sistemică. Că tot vorbim de probleme, șeful statului a mai spus că sprijină o idee, oarecum utopică, de creare a unei rețele europene pentru orașele mari, astfel încât să își poată face auzită vocea, deoarece, în opinia lui, punctul de vedere al acestor orașe nu este prea auzit la nivel înalt, și sincer, nici nu pare că ar fi pe lista de priorități a vitejilor noștri conducători.
În concluzie, Nicușor Dan, cu toată mașinăria de cuvinte care ne duce în derizoriu, a încercat să ne facă să înțelegem că, la ora actuală, vocea orașelor mari ale Europei, deși aceasta ar putea să fie fundamentală, nu se aude suficient, ceea ce este, dacă stai să te gândești, un mesaj destul de puternic, dar și trist, și parcă ne face să ne întrebăm: cui îi pasă?
“`
