Nicușor Dan, Captiv în Terenul Alb: Vremea Face Axa Continentală să Cedeze!
Pe când credeam că plouă cu scandaluri și griji, președintele Nicușor Dan, ce uimitor exemplu de voință politică, se află blocat în Paris, nicidecum din cauza vreoarei nedreptăți din țară, ci asaltat de ninsoarea masivă care a curpins Franța recent, cu o precizie demnă de o cometă, zăpada a început să se aștearnă precum un covor de promisiuni nerespectate, după cum ne informează, citez, corespondentul TVR la Paris, Mihaela Antoche, ce zice că ninge fără milă de câteva ore, zăpada având câțiva centimetri pe acele meleaguri europene.
Președintele, împreună cu toată delegația sa, se pare că se desfășoară o activitate extrem de „importantă”, pe Aeroportul Paris–Le Bourget, un loc ce adăpostește vise și zboruri, și se află la doar 13 kilometri de inima capitalei, dar ăsta nu-i un detaliu, nu? Nicușor a explicat simplu, dar atât de complicat, jurnaliștilor care probabil s-au săturat și ei de stat în zăpadă, că dacă ar fi plecat aseară, din Franța, ar fi nimerit în România doar foarte, foarte târziu, un amestec de mică nefericire și factori meteorologici care au răvășit zborul și timpul.
Și totuși, în această nebunie albă, președintele, cu un ton ce lasă de dorit, iarăși, a zis cu nonșalanță: „Așteptăm să fie curățată pista.” Câtă încredere în autorități, dar oare să fi uitat cineva de misiunea de reinstaurare a echilibrului în lume?
Cu ocazia unei reuniuni, ce-ar fi spus un ludic, Nicușor Dan a avut plăcerea de a participa marți, nu oricum, ci la o ”reuniune a șefilor de stat și de guvern” ce se vrea a fi excepțională, cu numele pompos de „Coaliția de Voință”, desfășurată la Palatul Elysee, așa cum bine informat ne mai aduce aminte cursivitatea ziarelor online, care-l citează cu respect la venerabilul Emmanuel Macron, pe care nu putem să-l ignorăm în tumultul ninsorii.
Până una alta, Nicușor Dan, ca o umbră înzăpezită, își așteaptă soarta, iar noi, ne hrănim cu detalii despre un politician a cărui soartă pare legată de vreme, într-o lume în care nu știm dacă trebuie să râdem sau să plângem.
