Controversa privind implicarea SRI în combaterea corupției: Strategia de Apărare a Țării și legalitatea acțiunilor
LEAD: La sfârșitul lunii noiembrie, Președintele Nicușor Dan a anunțat în Parlament formarea unei unități speciale în cadrul SRI pentru a culege informații despre corupție, stârnind controverse legale, dat fiind că Legea nr. 14/1992 nu prevede explicit această atribuție. Libertatea a solicitat clarificări de la SRI privind fundamentul legal al implicării în acest fenomen și a discutat cu procurori despre implicațiile acestei inițiative.
În cadrul prezentării noii Strategii de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030, Nicușor Dan a subliniat un obiectiv major: combaterea corupției prin coordonarea eforturilor instituțiilor, inclusiv a serviciilor de informații. Documentul strategic menționează utilizarea tehnologiilor moderne, inclusiv a inteligenței artificiale, pentru limitarea fenomenului corupției. Președintele a precizat că SRI va avea o secțiune dedicată exclusiv acestui domeniu, având sarcina de a culege informații despre corupția de mare amploare.
Controversa legală care se derulează în jurul acestei inițiative se bazează pe faptul că, în conformitate cu Legea nr. 14/1992, SRI nu are atribuții legale clare în ceea ce privește colectarea informațiilor despre corupție. Legea definește SRI ca un serviciu de informații specializat în siguranța națională, fără a menționa explicit corupția ca un domeniu de competență.
Detalii Specifice
„Referitor la activitatea specifică a Serviciului Român de Informații, art. 1 și art. 2 din Legea nr. 14/1992 statuează că Serviciul Român de Informații este serviciul organizat de stat specializat în domeniul informațiilor privitoare la siguranța națională a României”, a declarat SRI într-un răspuns pentru Libertatea. Această reglementare indică faptul că activitatea SRI trebuie să fie în conformitate cu Strategia Națională de Apărare a Țării, care stabilește prioritățile strategice pentru toate instituțiile implicate.
Libertatea a discutat cu procurori care au avut experiență în relația cu SRI, care au subliniat diferența dintre informație și probă în cadrul anchetelor. „Trebuie făcută distincția între informație și probă. Informațiile pot veni și de la DGPI sau DOS ale Ministerului Afacerilor Interne. Unele note informative primite de la SRI sunt solide, altele nu”, a explicat o sursă anonimă. Aceasta a menționat că, în cazul în care informațiile SRI sunt corecte și indică o posibilă activitate infracțională, procurorul poate deschide un dosar din oficiu.
Există, însă, și cazuri când informațiile transmise de SRI s-au dovedit a fi false, ceea ce ridică semne de întrebare asupra eficienței și acurateței acestora. „Standardele profesionale obligă SRI să verifice în prealabil informația trimisă către Parchete”, a adăugat sursa. Jessica Stutzman, un expert în domeniu, a explicat că informațiile trebuie evaluate și analizate înainte de a fi considerate produse de intelligence, ceea ce nu pare a fi întotdeauna cazul.
În acest context, claritatea legislativă privind atribuțiile SRI devine esențială, având în vedere că multe dintre dosarele penale anterioare au fost afectate de decizii ale Curții Constituționale care au amendat prevederi neclare ale legii. De asemenea, un alt aspect controversat este că, în 2018, Curtea Constituțională a stabilit că faptele de corupție simple nu mai pot fi considerate amenințări la securitatea națională. Aceasta ridică întrebări despre cum va reuși SRI să culeagă informații despre corupție în conformitate cu această decizie.
Un procuror a explicat că SRI va culege informații despre faptele de corupție doar în cazul în care acestea sunt asociate cu fenomene sistemice care afectează stabilitatea statului. Exemplele oferite de procurori includ dosarele de corupție din Portul Constanța, un punct strategic, și cazurile ce implică politicieni cu influențe asupra instituțiilor statului.
SRI evită răspunsul privind atribuțiile legale
Libertatea a solicitat SRI să explice metodele legale prin care va culege informații referitoare la corupție, însă instituția nu a oferit detalii clare. O sursă a menționat că metodele principale includ surse deschise, surse umane și mandatele de interceptare pe securitate națională obținute în instanță. Utilizarea surselor umane, având în vedere potențialele conflicte de interese, ridică întrebări despre etica acestor metode.
De exemplu, un ofițer SRI poate penetra mai ușor anumite medii decât un polițist, dar acest lucru nu este o regulă generală. De asemenea, se pune problema dacă SRI va deveni un jucător politic discret, în funcție de timingul în care sunt livrate informațiile. „Există un intermediar care să verifice acest timing? Nu”, a concluzionat sursa.
Experta în controlul civil al serviciilor secrete, Cristiana Florina Matei, a subliniat importanța profesionalizării serviciilor de intelligence și a angajării de personal specializat în domeniul financiar pentru a aborda cazurile complexe de corupție. „Este imperativ ca liderii executivi să conlucreze cu membrii legiuitorului în vederea urgentării adoptării unor legi noi pentru serviciile de intelligence”, a spus Matei. Aceasta sugerează că o reglementare mai clară ar putea ajuta la prevenirea abuzurilor și la asigurarea unei colaborări eficiente între instituțiile implicate în combaterea corupției.
