Și mai mulți sportivi români, dar cine îi vrea?
Scenariul politic ia o turnură bizară, când Nicușor Dan, tocmai el, este interpelat public despre o lege aprobată, care produce ceva rumoare în rândurile sportivilor, adică legea Novak care nu-i deloc pe placul unora, chiar revoltează unii din PNL, precum Ionuț Stroe, care strigă ca o păpușă fără sfoară că e o alegere greșită, populistă și că nu are legătură cu meritul în sport.
Stroe, șef la tineret și sport între toamnă și iarnă în 2020, a lansat o petiție, una publică, un fel de strigare pentru președinte să se trezească, să folosească prerogativele constituționale, fie cu reexaminări, fie cu sesizări, că nu se mai poate cu așa legi – l-a făcut el pe Nicușor Dan să vină cu capul în nori, cu legea asta? De fapt, el invită cluburi și suporteri pe toți cei care cred că meritul trebuie să fie pe primul loc, nu pașaportul, să-și arate susținerea, să semneze petiția de oprire a Legii Novak.
În anunțul său, politicianul le reamintește celor din jur că legile acestea pot distorsiona competiția sportivă, că e vorba de cluburi, de sportivi, de suporteri, și că, în final, sportul românesc e pe cale să devină un mare experiment în care pașaportul este criteriul de selecție, ceea ce sună teribil de sumbru.
Legea Novak a venit ca un trăsnet, aprobată cu aplauze, dar cu scântei?
Legea, cumva neconstituțională în viziunea lui Stroe, pare că lovește în libertatea economică a cluburilor, iar el notescă că autonomia sportivă e o simplă iluzie, adică echipele nu mai sunt formate de antrenori în vestiare, ci scrise pe hârtii de către politicieni, sportul devenind o politică de interese înainte de toate, în loc de o față a competiției reale.
Și, totuși, Camera Deputaților, fără ezitare, a aprobat această inițiativă cu un număr din 239 de voturi „pentru”, 8 voturi „contra” și 33 de abțineri, cumva ciudată, având în vedere că AUR stă la butoanele acestei legi, susținută de toți ca un concert pe un stadion gol, iar următoarele etape par a se contura, nu se știe numaidecât dacă va și rămâne.
Mai mult, modificarea legii educative nu va lăsa loc de întors, căci introduce „obligația” ca 40% din sportivii care joacă să fie români, și mulți se întreabă care-i mai rostul meritului în toată povestea asta? De fapt, Stroe subliniază că așa-numita lege e o miraj, o baladă tristă ce nu va reuși să capteze competiția sportivă reală ci doar va îngrădi libertățile de muncă ale sportivilor, inclusiv celor români, ba chiar uneori transformă sportul dintr-o industrie de succes într-un malaxor de reguli contradictorii.
Se așteaptă reacții, dar rămâne de văzut dacă acest proiect de lege va mai avea cuvânt de spus în ecuația sportului românesc, sau va fi pierdut între hârtiile politice și controversele inutile.
