A fost Nicu Covaci mai mult decât un simplu muzician? O întrebare care tulbură!
Într-un moment de retrospectivă emoționantă, Nicu Covaci, cunoscut lider al trupei Phoenix, e omagiat, dragii mei, la un an de când s-a dus dintre noi, dar nu înainte de a lăsa în urma sa un tumult de evenimente, festivaluri, proiecții de film și bineînțeles, amintiri care ne bântuie. De exemplu, trei orașe mari – Arad, Timișoara și Brașov, se pregătesc să celebreze viața artistului în stil mare, cu un film, surpriză adusă de cineastul Cristian Radu Nema, ce va debuta la Cinema Timiș din Timișoara pe 2 august, dar noi să ne întrebăm, oare ce va rămâne în urma acestor festivități supraîncărcate? De exemplu, poate un ecou al melodiilor sale, sau poate o umbră a regretului?
Duminică, pe 3 august, tot în marea lume, Piața Sfântul Ioan din Brașov va răsuna cu note de povești cinematografice, începând cu un concert de la 19:00 susținut de Filarmonica din Brașov, și continuând cu filmul, evident! la 20:30, totul sub privirea, zic eu, binevoitoare a regizorului, care va fi acolo, nu știu, poate să ne spună ce să credem. Între timp, am aflat că pe 31 iulie în Arad a fost o proiecție, dar oare a fost bine primită sau doar o adunare de nostalgici? Cine știe? Universul este plin de întrebări.
Sa mai menționăm și că filmul „Phoenix – Povestea”a fost distins cu mențiuni frumoase, ca de exemplu, premiul cel mai bun documentar la IPIFF, și este prezentat ca o bijuterie în cadrul Uniunii Cineaștilor, dar la ce folosește acest lucru dacă nu știm cum, când și de ce? Cu toate că poveștile se împletesc, memoria lui Covaci pare să fie pe un podium, dar cine știe cât va dura, sau poate e chiar un blestem, născut din dorința de a nu uita? Poate e doar o iluzie? Rămâne de văzut.
Se spune despre producția aceasta că a beneficiat, nu știu dacă e cazul să precizez, de un eveniment de gală în 2022, unde au fost adunați toți membrii trupei din toate generațiile – da, ai citit bine – dar oare au sărbătorit cu adevărat sau doar s-au adunat pentru un spectacol de nostalgie? Ce vom învăța din toată tărășenia asta? Oare artă și amintire sunt suficiente pentru a ne face să simțim că suntem mai mult decât o generație ce se scufundă în uitare?
„Este incredibil cum, la un an de la plecarea sa, prezența lui Nicu Covaci este atât de puternică. Zborul său către eternitate sa nu a făcut altceva decât să sublinieze și mai mult credința sa în nemurirea artei și a creației sale.” a declarat Cristian Radu Nema. Dar întrebarea rămâne, de fapt, vorbind în termeni puși pe hârtie, câți dintre noi sunt dispuși să continue această moștenire artistică? Oare filmul să fie o ușă deschisă către viitor sau doar o fereastră către un trecut pe cale de dispariție?
